Dumitrescu, Gheorghe (1914-1996), compozitor, n. în com. Oteșani, jud. Vâlcea, prof. la Conservatorul din București. A compus muzică de teatru, vocal-simfonică, simfonică (Poem psaltic, 1939; operele Izgonirea lui Adam din rai, 1987, și Mesia, 1988; Simfonia sacră, 1990) și alte imnuri religioase.

DUMITRESCU 1. Dumitru D. (1904-1984, n. Buftea), mecanician și inginer român. Acad. (1963). Prof. univ. la București. Lucrări în domeniul hidraulicii (mișcarea fluidelor grele cu suprafață liberă), al fluidelor vâscoase. Contribuții la realizarea hidrocentralelor de la Stejaru, Sadu V. A efectuat printre primele (1950) încercări hidraulice pe modele reduse în laborator. Colecționar de artă. 2. Zamfir D. (n. 1946, București), pictor român. Fiul lui D. (1). Prof. univ. la București. Reprezentant al hiperrealismului. Imagini-obiect în care rama tabloului devine prelungire sculpturală a picturii („Natură statică”). Proprietar al galeriei „Dominus” din București.

DUMITRESCU, Geo (1920-2004, n. București), poet român. M. coresp. al Acad. (1993). Inițiatorul și conducătorul revistei „Albatros” (1941) și al grupului omonim (1941-1943). Poeme în care notația prozaică, explorarea cotidianului se întâlnesc alegoria și hiperbola („Libertatea de a trage cu pușca”, „Aventuri lirice”, „Nevoia de cercuri”, „Aș putea să arăt cum crește iarba”). Traduceri.

DUMITRESCU, Horia (1893-1988, n. Buzău), antropolog român. Prof. univ. la București. A utilizat dermatoglifele în studiul genealogiei. Lucrări de neuromorfologie și antropologie („Cercetări antropologice în Țara Hațegului: Clopotiva”, în colab.; „Atlasul antropologic al Olteniei”).

DUMITRESCU, Ion (Giovanni) (1860-1913, n. Iași), tenor român. A cântat în prima formație de operă românească și apoi pe scenele unor marei teatre de operă din străinătate. Roluri în „Aida”, „Faust”, „Paiațe”.

DUMITRESCU, Mircea (n. 1941, Căscioarele, jud. Călărași), grafician român. Ilustrație de carte (Ovidiu, Goethe, Creangă) și grafică de șevalet, într-un stil impetuos, de sorginte expresionistă. Portrete sugestive („Eugen Schileru”), cicluri de gravuri (Recviem pentru un coleg), „Ciclu alcoolic”.

DUMITRESCU, Natalia (1915-1997, n. Botoșani), pictoriță română. Stabilită în Franța (1947). Folosește procedeele artei populare românești prin care formele geometrice sunt puse în evidență de lumină („Ritm”, „Oraș – Portocaliu”). Ilustrație de carte. Împreună cu soțul său, Al. Istrati, a reorganizat atelierul lui Brâncuși la Centrul „Georges Pompidou” din Paris (1977).

DUMITRESCU, Petre (1881-1950, n. sat Dobridor, jud. Dolj), general român. A participat la primul război mondial, contribuind la victoriile de la Mărăști și Oituz. Comandant al Armatei a 3-a (mart. 1941-aug. 1944); pe Frontul de Est a condus luptele pentru eliberarea Bucovinei, luând apoi parte la acțiunile militare de dincolo de Nistru. Arestat a murit în închisoare.

DUMITRESCU 1. Ion D. (1913-1996, n. Oteșani, jud. Vâlcea), compozitor român. Elev al lui A. Castaldi, M. Jora, C. Brăiloiu și D. Cuclin. Prof. univ. la București. O simfonie „Simfonietta” și alte lucrări pentru orchestră, muzică de scenă („Hamlet”, „Regele Lear”) și de film („Nepoții gornistului”, „Desfășurarea”), într-un limbaj de inspirație folclorică. 2. Gheorghe D. (1914-1996, n. Oteșani, jud. Vâlcea), compozitor român. Frate cu D. (1). Elev al lui M. Jora, D. Cuclin și C. Brăiloiu. Prof. univ. la București. Oratorii („Tudor Vladimirescu”, „Zorile de aur”), opere („Ioan-Vodă cel Cumplit”, „Decebal”, „Răscoala”, „Fata cu garoafe”), muzică simfonică, de cameră și corală. 2. Ilinca d. (n. 1952, București), pianistă română. Fiica lui D. (1). 4. Tudor D. (1957-1977), pianist și compozitor român. Fiul lui D. (2).

DUMITRESCU, Sorin (n. 1946, București), pictor român. Lucrări cu substrat simbolist-spiritualist, cu elemente religioase sau filozofice, în culori adânci – game de brun, negru, bej, alb -, de o construcție riguroasă.

DUMITRESCU, Ștefan I. (1893-1978, n. Râmnicu Sărat), economist român. Prof. univ. la București. Preocupări în domeniul perfecționării contabilității și al aplicării metodelor și instrumentelor bancare moderne în economia românească („Elemente și principii de știință contabilă”, „Tratat de monetă, schimb și tehnică valutară”).

DUMITRESCU, Vladimir (1902-1991, n. București), arheolog român. Specialist în istoria societății primitive („Necropola de incinerație din epoca bronzului de la Cârna”, „L’art néolitique en Roumanie”).

Dumitrescu-Bistrița, Gheorghe N. (1895-1992), compozitor și folclorist, preot în com. Bistrița, jud. Mehedinți. A întreprins culegeri de folclor muzical, coregrafic și literar, fundând revista „Izvorașul” (1919-1940), și a înființat o arhivă de folclor în com. Bistrița. A compus Liturghia pentru școalele primare, pe două voci, precum și alte imnuri religioase.

DUMITRESCU-BUȘULENGA, Zoe (1920-2006, n. București), istoric și critic literar român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Monografii („Eminescu”, „Ion Creangă”, „Sofocle”, „Surorile Brontë”), cercetări comparatiste („Eminescu și romantismul german”), studii de sinteză bazate pe o vastă și erudită documentare („Renașterea – umanismul și dialogul artelor”, „Itinerarii prin cultură”).

DUMITRESCU-SEVEREANU, Constantin v. Severeanu.

DUMITRESCU-TIMICĂ, Silvia (1902-1999, n. Craiova), actriță română. Interpretă a unor mari roluri de comedie („O noapte furtunoasă” de Caragiale, „Bădăranii” de Goldoni, „Gaițele” de Al. Kirițescu, „Micul infern” de M. Ștefănescu, „Titanic vals”, de T. Mușatescu).

Dumitr/e, -easa, -el, -escu, -ești, -iță v. Dimitrie III 1, 6, 8, 12.