2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELFÍN2, delfini, s. m. 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franța. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). – Din delfin1 (după fr. dauphin).

DELFÍN2, delfini, s. m. 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franța. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). – Din delfin1 (după fr. dauphin).

DELFÍN1, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroși dinți conici, și care trăiește în grupuri compacte în toate mările; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul, culcat cu fața în jos, înaintează la suprafața apei prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

DELFÍN1, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroși dinți conici, și care trăiește în grupuri compacte în toate mările; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul, culcat cu fața în jos, înaintează la suprafața apei prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

DELFÍN1 s.m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care trăiește în cete în toate mările. 2. Stil de înot, caracterizat prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu mișcarea picioarelor în plan vertical. 3. Constelație din emisfera boreală, situată în vecinătatea Căii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino].

DELFÍN2 s.m. Titlu feudal purtat de conții Viennois din Franța; titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). [Cf. fr. dauphin < Dauphiné – provincie din Franța].

DELFÍN1 s. m. 1. mamifer cetaceu marin cu corpul fusiform și botul ascuțit, care trăiește în cete în toate mările. 2. stil de înot, caracterizat prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, cu mișcarea picioarelor în plan vertical. (< lat. delphinus, it. delfino)

DELFÍN2 s. m. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului. (după fr. dauphin)

DELFÍN1 ~i m. 1) Mamifer carnivor marin, care trăiește în grupuri, având corp alungit și cap care se prelungește cu un fel de cioc. 2) Stil de înot caracterizat prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor dinainte spre înapoi și prin bătăi ale picioarelor în plan vertical. 3) art. Constelație din emisfera boreală, situată lângă Calea-Laptelui. /<lat. delphinus, it. delfino

DELFÍN2 ~i m. ist. (folosit și ca titlu) Fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitor prezumtiv al tronului. /Din delfin

delfin m. 1. od. fiul cel mai mare al regelui sau principele moștenitor în Franța; 2. mamifer din familia cetaceelor: marca României coprinde și doi delfini, simbolul provinciei maritime Dobrogea.

*delfín m. (vgr. deplhin și delphis, lat. delphinus, délphin și délphis). Un cetaceŭ care trăĭește în toate mările și căruĭa-ĭ place să înoate pe lîngă vapoarele în mers. O constelațiune (pop. Crucea). Fiul cel maĭ mare al regeluĭ în Francia odinioară. – În Marea Neagră sînt foarte mulțĭ delfinĭ și-s de treĭ mărimĭ: phocaena relicta, pînă pe la 1,1. m.; delphinus delphis, pînă pe la 2,50 m. și túrsiops truncatus, pînă pe la 3,10 m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delfín (animal) s. m., pl. delfíni

delfín (zool., ist.) s. m., pl. delfíni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELFÍNUL s. art. (ASTRON.) (pop.) crucea (art.). (~ este numele unei constelații boreale.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

delfín (delfíni), s. m. – Mamifer marin, porc-de-mare (Delphinus delphis). – Mr. dilfin. Ngr. δελφίνι, și modern din lat. delphinus; cf. tc. dülfin, alb. dhelfin, bg., tc. delfin. Din tc. provine var. (înv.) dulf, s. m., conservată ca nume de familie și nume de cîine.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DULFU, Petre (1856-1953, n. sat Tohat, jud. Maramureș), scriitor român. Snoave, povești și balade populare, prelucrate în versuri („Păcală”, „Gruia lui Novac”).

DULFU, b. (16 B IV 40); – Petre, scriitor, cf. subst. dulfu < sl. долфинъ „delfin” în traducerea lui Herodot (DR 429); v. și Rodulful, (Partea a II-a).

Intrare: Dulfu
Dulfu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dulfu
Intrare: dulf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dulf
  • dulful
  • dulfu‑
plural
  • dulfi
  • dulfii
genitiv-dativ singular
  • dulf
  • dulfului
plural
  • dulfi
  • dulfilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)