DUDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Din dud.

dudă sf [At: BIBLIA (1688), 308²/56 / Pl: ~de / E: dud + -ă] Fructul dudului Si: (reg) agudă, fragă.

❍AGUDĂ (pl. -de) sf. Mold. 🌿 = DUDĂ [srb. blg. jagoda].

DUDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Dud + suf. -ă.

DUDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. Mai aveau ei astîmpăr cît e vara ziua de mare, aci cățărîndu-se prin duzi și nuci, aci mîncînd dude și porumbe? MACEDONSKI, O. III 10.

DUDĂ ~e f. Fructul dudului; agudă. /dud + suf. ~ă

dudă f. rodul dudului, bun de mâncare.

dudă f. Tr. mic coș de fum (la cuptor sau sobă). [Dintr’un primitiv dud, de origină necunoscută, de unde și derivatele dudulean, dudureață și duduruz].

agúdă f., pl. e (vsl. agoda și ĭagoda, bg. rus. ĭágoda. Bern. 1,25). Est. Dudă. – În Ban. Olt. ĭágodă (după sîrb.).

1) dúdă f., pl. e. Munt. Rodu duduluĭ.

2) dúdă f., pl. e (rut. pol. ung. duda, rus. litv. dudá, tilincă, fluĭer, cimpoĭ, bg. dudúk, d. turc. düdük, fluĭer. Bern. 1, 233. V. dudăŭ). Trans. Burlan de sobă (V. urlă). Vc. Tilincă de dovleac. (V. carabă).

dudă s. f., g.-d. art. dudei; pl. dude

dudă s. f., g.-d. art. dudei; pl. dude

dudă s. f., g.-d. art. dudei; pl. dude

DUDĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) mură, (reg.) pomiță, (Mold.) agudă, (Transilv.) fragă.

DUDĂ s. v. burlan.

DUDĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) mură, (reg.) pomiță, (Mold.) agudă, (Transilv.) fragă.

dudă s. v. BURLAN.

dudă (-de), s. f. – (Olt., Trans.) Canal, fistulă. Sb., mag. duda (Candrea; Scriban). – Der. dudoi, s. m. (Trans., corn făcut din coajă de cireș); dudulean, s. m. (Trans., știulete de porumb; Olt., tulpină de ceapă); duduloi, s. n. (Olt., canal; tulpină de ceapă).

DUDA-EPURENI, com. în jud. Vaslui; 4.896 loc. (1995). Reșed. com. este satul Epureni.

a da dude expr. (stud.) a face greșeli, a comite erori.