2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dublín sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: eg dublin] Mod de legare a unei nave la țărm sau de o geamandură, astfel încât dezlegarea să se poată face fără a coborî de pe punte.

DUBLÍN s.n. (Mar.) Mod de legare a unei nave la țărm sau de o geamandură, astfel încât dezlegarea să se poată face fără a coborî de pe punte. [< engl. dublin].

DUBLÍN s. n. (mar.) mod de legare a unei nave la țărm sau de o geamandură, astfel încât deslegarea să se poată face fără a coborî de pe punte. (< engl. dublin)

Dublin n. oraș în Anglia: 475.000 loc. cap. Irlandei.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DUBLIN [dáblin] (BAILE ÁTHA CLIATH [blaclíi:ə]), cap. Irlandei, port la M. Irlandei; 477,7 mii loc. (1991). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Constr. navale, de locomotive și automobile. Ind. alim. (bere, whisky, morărit, conserve), textilă (țesături de in, confecții, chimică, siderurgică, a cauciucului hârtiei și sticlăriei). Grădină zoologică (1830). Două universități, dintre care „Trinity College” datează din 1591 (clădirea din sec. 18). Academie de științe, de artă. Muzee. Catedrală (sec. 11-13). Atestat documentar din 291. Cucerit de normanzi în 841, s-a aflat în stăpânirea acestora până în 1170, când a fost cucerit de englezi. Din sec. 17, unul dintre centrele mișcării de eliberare națională. În apr. 1916, principalul centru al unei puternice mișcări antiengleze. Din 1922, cap. noului „Stat liber Irlanda”.

Intrare: Dublin
Dublin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dublin
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublin
  • dublinul
  • dublinu‑
plural
  • dublinuri
  • dublinurile
genitiv-dativ singular
  • dublin
  • dublinului
plural
  • dublinuri
  • dublinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)