2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dragare sf [At: LTR2 / Pl: ~gări / E: draga] 1-3 Dragaj (1-3).

DRAGÁRE, dragări, s. f. Acțiunea de a draga; dragaj. – V. draga.

DRAGÁRE, dragări, s. f. Acțiunea de a draga; dragaj. – V. draga.

DRAGÁRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a draga; dragaj.

DRAGÁRE s.f. Acțiunea de a draga și rezultatul ei; dragaj. [< draga].

draga vt [At: ANTIPA, P. 271 / Pzi: ~aghéz / E: fr draguer] 1 (Fșa; c.i. cursuri de ape, canale, porturi etc.) A săpa cu ajutorul dragelor (1) fundul unei ape și a îndepărta materialul rezultat în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. 2 A curăța de mine marine o cale navigabilă.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga sub apă și a scoate materialul săpat cu ajutorul acesteia. 2. A curăța de mine o cale navigabilă.

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].

DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)

dragá vb. I (franțuzism; fig.) A agăța (de obicei femei) ◊ „În Franța, [X] draghează și este mulțumit de izbânzile sale sexuale.” Lit. 2022/94 p. 5 (din fr. draguer, it. dragare; DMN 1969, PN, DFAP 1978)

A DRAGÁ ~ghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A săpa cu draga. 2) (căi navigabile) A curăța de mine; a demina cu draga. /<fr. draguer

* draghéz, a - v. tr. (fr. draguer). Curăț de nomol saŭ de nisip: a draga un rîŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dragáre s. f., g.-d. art. dragắrii; pl. dragắri

dragáre s. f., g.-d. art. dragării; pl. dragări

dragá (a ~) vb., ind. prez. 3 dragheáză

dragá vb., ind. prez. 1 sg. draghéz, 3 sg. și pl. dragheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRAGÁRE s. (MAR.) dragaj. (~ minelor marine.)

DRAGARE s. dragaj. (~ minelor marine.)

Intrare: dragare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragare
  • dragarea
plural
  • dragări
  • dragările
genitiv-dativ singular
  • dragări
  • dragării
plural
  • dragări
  • dragărilor
vocativ singular
plural
Intrare: draga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • draga
  • dragare
  • dragat
  • dragatu‑
  • dragând
  • dragându‑
singular plural
  • draghea
  • dragați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • draghez
(să)
  • draghez
  • dragam
  • dragai
  • dragasem
a II-a (tu)
  • draghezi
(să)
  • draghezi
  • dragai
  • dragași
  • dragaseși
a III-a (el, ea)
  • draghea
(să)
  • dragheze
  • draga
  • dragă
  • dragase
plural I (noi)
  • dragăm
(să)
  • dragăm
  • dragam
  • dragarăm
  • dragaserăm
  • dragasem
a II-a (voi)
  • dragați
(să)
  • dragați
  • dragați
  • dragarăți
  • dragaserăți
  • dragaseți
a III-a (ei, ele)
  • draghea
(să)
  • dragheze
  • dragau
  • draga
  • dragaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)