3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drăghíci sm [At: DLR ms / V: drag~ / Pl: ~ / E: drag + -ici] (Ent; reg) Viespe mică cu înțepătura foarte dureroasă (Crabro cephalotes).

drăghícĭ m. (cp. cu drag și murgocĭ). Un fel de vespe mică (crabro cephalótes).

Drăghiciu (Postelnicul Manolache) m. autorul unei Istorii a Moldovei pe timp de cinci sute de ani până în zilele noastre (1857).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drăghíci (rar) s. m., pl. drăghíci


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRĂGHICI, Dorina (1922-1994, n. Craiova), interpretă română de muzică ușoară. Cu un timbru cald al vocii, a interpretat într-o manieră originală, plină de sensibilitate, numeroase șlagăre românești.

DRĂGHICI, Alexandru (1919-1993, n. Tisău, jud. Buzău), om politic român. Muncitor feroviar. Arestat pentru activitatea comunistă (1935) și condamnat la nouă ani închisoare. Colaborator apropiat al lui Gh. Gheorghiu-Dej. Ca ministru adjunct (1951) și apoi titular (1952-1965) la Interne, D. a fost unul dintre principalii organizatori ai politicii de represiune brutală ai opozanților anticomuniști, iar în timpul luptei pentru putere, inclusiv a celor din propriul partid. În 1968, a fost înlăturat din funcțiile de partid și de stat.

Drăgheasa, Drăghi/ci, -cean, -e, -ea, -escu v. Drag II 1, 2.

Intrare: Drăghici
Drăghici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: drăghici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăghici
  • drăghiciul
  • drăghiciu‑
plural
  • drăghici
  • drăghicii
genitiv-dativ singular
  • drăghici
  • drăghiciului
plural
  • drăghici
  • drăghicilor
vocativ singular
plural
draghici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Drăghici
Drăghici nume propriu
nume propriu (I3)
  • Drăghici
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)