2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drăgán1 sm [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 71/5 / V: ~t / Pl: ~i / E: ger Dragant] Plantă erbacee care se folosește în medicina populară (Centaurea banatica).

DRĂGÁN, drăgani, s. m. (Mil.; învechit și arhaizant) Dragon. Coconii puseră piciorul pe pămînt, zvîrlind drăganilor frîiele. SADOVEANU, Z. C. 93. Drăganii aduseră caii scăpați. id. ib. 150.

DRĂGÁN, drăgani, s. m. (Înv. și arh.) Dragon2 (I).Pol. dragan.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

drăgán (drăgáni), s. m. – Adragant. Germ. Dragant, prin intermediul pol. dragant (Tiktin). Înv.

drăgán (drăgáni), s. m. – Dragon, soldat. – Var. dragon. Pol. dragan, dragon, din fr. dragon, germ. Dragoner; var., direct din fr. Sec. XVII. – Der. drăgănesc, adj. (relativ la dragoni); drăgănime, s. f. (trupă de dragoni); dragonă, s. f. (șiret cu care se prinde mînerul sabiei), din fr. dragonne.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRĂGANU, Nicolae (1884-1939, n. Zagra, jud. Bistrița-Năsăud), filolog, lingvist, lexicograf și istoric literar român. Acad. (1939), prof. univ. la Cluj. Studii de onomastică, de sintaxă istorică și descriptivă („Românii în veacurile XI-XIV pe baza toponimiei și a onomasticei”, „Elemente de sintaxă a limbii române”, „Istoria sintaxei”), de lexicologie și de istorie a literaturii române din Transilvania.

DRĂGANU, Tudor (1912-2010, n. Năsăud), jurist român. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Contribuții în dreptul administrativ („Actele de drept administrativ”) și în dreptul constituțional („Structures et institutions constitutionnelles des pays Européens”, „Introducere în teoria și practica statului de drept”, „Drept constituțional și instituții politice”).

DRĂGAN, Aurel (n. 1938, sat Hunia, jud. Dolj), voleibalist român. Component al echipei României, campioană europeană (1963), medaliată cu argint la campionatele mondiale (1966) și al echipei „Rapid”, câștigătoarea Cupei Campionilor Europeni (1961, 1963 și 1965).

DRĂGAN, Constantin Iosif (1917-2008, n. Lugoj), jurist, economist și publicist român. Stabilit în Italia. Lucrări de management și marketing („Metodi di ricerche di mercato sul petrolio”), de istorie („Noi tracii”); memorialistică („Prin Europa”).

DRĂGAN, Dida (n. 1947, Găești), interpretă română de muzică ușoară. Stil pregnant, inconfundabil, voce expresivă.

DRĂGAN, Gleb (n. 1920, Tatar Copceag, Basarabia), inginer român. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la București. Studii și cercetări asupra supratensiunilor, descărcărilor corona. Lucrări privind calculul regimurilor tranzitorii pentru diferite circuite electrice și metodele probabilistice de analiză a unor regimuri tranzitorii.

DRĂGAN, Mircea (n. 1932, Gura Ocniței, jud. Dâmbovița), regizor român de film. Prof. univ. la București. Predilecție pentru ecranizări și evocări istorice („Neamul Șoimăreștilor”, „Columna”, „Ștefan cel Mare. Vaslui 1475”). Alte filme: „Seria B.D.”, „Explozia”, „Cuibul salamandrelor”.

Intrare: Drăganu
Drăganu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: drăgan
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgan
  • drăganul
  • drăganu‑
plural
  • drăgani
  • drăganii
genitiv-dativ singular
  • drăgan
  • drăganului
plural
  • drăgani
  • drăganilor
vocativ singular
plural
drăgant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drăgan drăgant

etimologie: