2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

doroba [At: CORESI, EV. 106/2 / V: (pop) ~ova~ sm, (înv) dăr~, dărăb~, ~an, dărăban smn / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: mg darabant, tc der-ban „portar”] 1 sm Soldat infanterist. 2 sm (Iuz) Aprod. 3 sm Jandarm (cu atribuții speciale). 4 sn (Iuz) Pachet cu foițe de țigară cu chipul unui dorobanț pe înveliș. 5 sn (Îrg) Numele unui dans țărănesc.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Învechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan, căciular. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44. Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. Jandarm. L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14. Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37. 3. Aprod, portar, ușier (la autorități). Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. – Variantă: dărăbán (BĂLCESCU, O. I 118) s. m.

DOROBÁNȚ ~i m. mil. înv. (în Moldova și în Muntenia) 1) la pl. Corp de ostași pedeștri, care primeau leafă. 2) Ostaș care făcea parte dintr-un astfel de corp. /<ung. darabant

dorobanț m. 1. soldat de infanterie din armata teritorială: au fost 34 regimente de dorobanți; 2. soldat de poliție, jandarm; 3. pl. od. pedestrime grea a Munteniei. [Ung. DARABANT (din nemț. Trabant)]. V. darabani.

dorobánț m. (din pl. dorobanțĭ, care vine din *dorobant, ĭar acesta din ung. darabant, de unde mold. daraban, d. turc. pers. der-ban, portar, aprod; pol. germ. drabant, trabant, it. trabante, fr. traban, draban). Munt. Vechĭ. Infanterist (La 1872, grăniceriĭ aŭ primit numele de dorobanțĭ, ĭar familiar li s’a zis și căciularĭ și curcanĭ și se deosebeaŭ pin coloarea albastră, pînă pe la 1891, cînd generalu Iacob Lahovari, ministru de războĭ, ĭ-a unificat cu infanteria de linie, deosebită pin coloarea roșie, pe care o are și azĭ). Azĭ. Munt. Aprod, portar, ușier (pe la autoritățĭ). Dorobanțĭ călărĭ, călărașĭ care (înființațĭ între 1829-34 în Țara Românească) îndeplineaŭ rolu de jandarmĭ (Eraŭ 18 cete cîte una de fie-care județ, comandată de cîte un tist). Numele de dorobanț și coloarea albastră s’a reintrodus supt Carol II.

DARABÁN s. m. v. dorobanț.

DARABÁN s. m. v. dorobanț.

DARABÁNT s. n. v. dorobanț.

DARABÁNT s. n. v. dorobanț.

DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.

DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dorobánț s. m., pl. dorobánți

dorobánț s. m., pl. dorobánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOROBÁNȚ s. (MIL., IST.) căciular, curcan, daraban. (~ în vechea armată română.)

DOROBA s. (MIL.) căciular, curcan. (~ în vechea armată română.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DOROBÁNȚ (< germ. Drabant, prin magh.) s. m. 1. (În Transilvania, în sec. 15) Pedestraș mercenar cunoscut sub numele de trabant. 2. (În a doua jumătate a sec. 16, în Țara Românească și Moldova) Ostaș pedestru din corpul de slujitori militari. 3. (La pl.) (După 1832, în Țara Românească) Formațiune militară teritorială de factură populară (2/3 călări, 1/3 pedeștri); după anul 1859, a fost extinsă și la Moldova, unde se numeau darabani. 4. (La pl.) (Între 1872 și 1891) Trupe de infanterie teritorială, care au avut un rol însemnat în Războiul de Independență. După 1891, au fuzionat cu infanteria permanentă.

DOROBANȚ subst. 1.ul, 1542 (16 B II 293). 2. Cf. Dorobăț (Dm; Tec I; Sd XVI; 17 A II 273; Sur II etc.); v, și Dărăban.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dorobanț, dorobanți s. m. (pop.) unitate de măsură a băuturilor spirtoase egală cu 50 de ml

Intrare: dorobanț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doroba
  • dorobanțul
  • dorobanțu‑
plural
  • dorobanți
  • dorobanții
genitiv-dativ singular
  • doroba
  • dorobanțului
plural
  • dorobanți
  • dorobanților
vocativ singular
  • dorobanțule
  • dorobanțe
plural
  • dorobanților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăban
  • dărăbanul
  • dărăbanu‑
plural
  • dărăbani
  • dărăbanii
genitiv-dativ singular
  • dărăban
  • dărăbanului
plural
  • dărăbani
  • dărăbanilor
vocativ singular
  • dărăbanule
  • dărăbane
plural
  • dărăbanilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darabant
  • darabantul
  • darabantu‑
plural
  • darabanți
  • darabanții
genitiv-dativ singular
  • darabant
  • darabantului
plural
  • darabanți
  • darabanților
vocativ singular
  • darabantule
  • darabante
plural
  • darabanților
daraban1 (dorobanț) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daraban
  • darabanul
  • darabanu‑
plural
  • darabani
  • darabanii
genitiv-dativ singular
  • daraban
  • darabanului
plural
  • darabani
  • darabanilor
vocativ singular
  • darabanule
  • darabane
plural
  • darabanilor
Intrare: Dorobanț
Dorobanț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dorobanț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dorobanț dărăban darabant daraban

  • 1. învechit Soldat din infanterie (cu plată).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: curcan căciular 3 exemple
    exemple
    • Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126.
      surse: DLRLC
    • Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44.
      surse: DLRLC
    • Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Jandarm (cu atribuții speciale).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: jandarm 2 exemple
    exemple
    • L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14.
      surse: DLRLC
    • Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37.
      surse: DLRLC
  • 3. Aprod, portar, ușier (la autorități).
    exemple
    • Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: