2 intrări

7 definiții

donț1 sm, a [At: TDRG / Pl: ~i / E: pn doniec] (Înv) 1-2 (Cazac) de la Don.

donț2 sn [At: KLEIN, D. 125 / V: (reg) doț, dúțu, drúțiu, drónț, drónțiu, trúțiu / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Coltuc de pâine.[1] modificată

  1. Varianta duțu nu are propria intrare în original. Varianta doț trimite înapoi la donț1, nu la donț2. cata

donț (-țuri), s. n. – (Trans.) Lovitură în cap. Mag. duc (Gáldi, Dict., 125). După Scriban, legat de rus. donce „fund”.

donț n., pl. urĭ (cp. cu rus. donce, dim. d. dno, fund; sîrb. dance, fund de butoĭ. V. beznă). Trans. Coltuc de pîne.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DONȚUL, (17 B III 19); Doanțea, Ion Stinghe (Șchei 17), cf. donță, var. < subst. doniță.

Intrare: Donțul
Donțul nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: donț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • donțul
  • donțu‑
plural
  • donțuri
  • donțurile
genitiv-dativ singular
  • do
  • donțului
plural
  • donțuri
  • donțurilor
vocativ singular
plural
dronț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dronțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)