5 intrări

56 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dis-2 [At: DN3 / V: di-, diz- / E: lat dis] Element de compunere cu semnificația 1 „Separat” 2 „Contrar”.

dis-3 [At: DN3 / V: diz- / E: fr dys-] Element prim de compunere cu semnificația 1 „Dificil” 2 „Greu” 3 „Anormal”.

dis1 sn [At: LEXIC REG. 69 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Obiect de podoabă.

DIS2- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys].

DIS1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].

DIS1-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absență”. (< fr. dis-, cf. lat. dis)

DIS2-/DIZ- elem. „dificil, greu, anormal”. (< fr. dys-, cf. gr. dys, rău)

dis adv. numai în expresiunea dis-de-dimineață, foarte de vreme. [Vechiu-rom. dâns-de-diminață (încă la Bălcescu): v. dâns].

2) dis- (lat. dis-), pref. care, în cuv. moderne, arată acelașĭ lucra ca și de-, des-, dez-, în cele vechĭ: dis-calific, dis-junctiv.

3) dis- (vgr. dys-), prefix care înseamnă „răŭ” ca'n dispepsie, disenterie, dușman. V. eŭ- 2.

1) dis (d. dins), în locuțiunea dis-, de-dimineață. V. dins.

des1, deásă [At: PRAVILĂ / Pl: déși, dése / E: ml densus, -a, -um] 1 a (D. colectivități sau corpuri compuse din unități identice) Cu elementele, cu părțile componente apropiate. 2 a Cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți. 3 a (D. țesături) Țesut strâns Si: bătut. 4 a (D. păr, iarbă, frunze) Stufos. 5 a (D. părțile componente ale unei colectivități sau ale unei unități) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul Si: strâns. 6 a (D. ploaie, ceață, umbră etc.) Compact, dens. 7 sn (Nob) Desiș. 8 sf (Pes) Plasă a unei setci. 9-10 av, a (D. întâmplări, fenomene sau acțiuni) (Într-un mod) care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul Si: repetat, frecvent. 11-12 a, av (D. mișcări care se repetă) Repede. 13-14 a, av (D. mișcări care se repetă) Grăbit. 15 a (D. lucruri) Obișnuit, comun.

des-de-dimineáță av vz dis-de-dimineață

des-de-noápte av [At: PALIA (1582), ap. GCR 79/31 / V: dis-de~, dizn~, (înv) dens-~, din-de~, dinsă-de~ / E: mlp de ipsa de nocte] În toiul nopții.

des-dimineață av vz dis-de-dimineață

dis-de-dimineáță av [At: / V: din-zi-de-~, dins-de-~, dâns-~-, demân~, dis-dimineáță, (pop) diz-demineáță, (înv) dân-zi-de-~, diz-~, dizi-~-~, (pop) des-~-~, desdimineáță, des-demineáță, desníță, (înv) dez-dimeneáță, dez-demineáță / S și: dis de dimineață, disdedimineață / E: dis + de + dimineață] Foarte de dimineață Si: în zorii zilei, (rar) dis-de-diminecioară.

dis-de-diminecioáră av [At: PĂUN-PINCIO, P. 104 / V: des-de-diminici~ / E: dis- + de diminecioară] (Rar) Dis-de-dimineață.

dis-dimineáță av vz dis-de-dimineață

Intrare: dis (adv.)
dis (adv.)
Intrare: dis (subst.)
dis (subst.)
Intrare: Dis
Dis
Intrare: dis (pref. - rău)
dis (pref. - rău)
Intrare: des
des adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular des desul dea deasa
plural deși deșii dese desele
genitiv-dativ singular des desului dese desei
plural deși deșilor dese deselor
vocativ singular
plural
dez
dis (pref. - separat)