2 definiții pentru Diomid


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIOMID gr. Διομήδης. 1. Deomid (Romano-slavica III 289). 2. Domide. pr. 1918. 3. *Dămid: Dămideanii = Dimidenii s. (17 A IV 438, 444).

Diomid Arareori folosit astăzi, Diomíd este un vechi nume de origine grecească, cunoscut mai ales datorită unuia dintre eroii poemului homeric Iliada. Fiu al lui Tideu și nepot al lui Oineus, Diomédes, protejat al zeiței Atena, se remarcă prin deosebite acte de vitejie în războiul troian; după victoria aheilor, trădat de soție, vestitul erou se exilează în Italia, unde se căsătorește cu fiica regelui Daunus și întemeiază cîteva cetăți (episodul italic al lui Diomedes, numit de Ovidiu, în Faste, Oenidul, după bunicul său, este foarte asemănătoar cu mitul lui Enea). Frecvent în onomastica vechilor greci, Diomedes este la origine un compus cu Dios- (formă cazuală pentru Zeus), numele încadrîndu-se în bogata serie a teoforicelor prin care părinții își exprimau, la nașterea copilului, sentimentele de recunoștință față de divinitate (→ Diodor); al doilea element al compusului este med- „sfat” (din vb. medomai „a chibzui”), prin care specialiștii explică și alte nume grecești (de ex. Medeea). Purtat în primele secole ale erei noastre și de către adepții noii religii, vechiul nume grecesc pătrunde în onomasticonul creștin și prin cultul cîtorva martiri și sfinți – unul dintre aceștia ar fi fost martirizat în timpul împăratului Dioclețian – se răspîndește în Europa. Preluat și de către slavi (mai frecvent este la ruși și ucraineni), Diomíd ajunge și la români, însă rarele apariții în documente dovedesc că nici în trecut numele nu s-a bucurat de popularitate la noi (atestările provin mai ales din Moldova). ☐ It. Diomede, magh. Diomed, rus., ucr. Demid etc.

Intrare: Diomid
Diomid nume propriu
nume propriu (I3)
  • Diomid