2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIMÍSIE s. f. v. demisie.

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission.

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission.

demisie sf [At: CR (1833), 1822/20 / V: ~sion sn, ~siune, dim~, (înv) dimision sn / Pl: ~ii / E: fr demission, it dimissione] 1-2 (Construit cu a da, a primi) Act, cerere scrisă, prin care cineva se retrage (de bunăvoie) dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc., cerând să i se desfacă contractul de muncă.

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act prin care cineva renunță la o funcție, la o sarcină, la o demnitate etc. Vînzătorii de ziare își desfăceau teancurile din fugă, zbierînd cît îi ținea gura: «demisia guvernului». M. I. CARAGIALE, C. 100. – Variantă: (învechit) dimísie (ALECSANDRI, T. II 57) s. f.

DEMÍSIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare].

DEMÍSIE s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr. démission, lat. demissio)

DEMÍSIE ~i f. 1) Declarație (scrisă) prin care o persoană renunță la un post sau la o funcție (benevol sau prin constrângere). 2) Act care conține o asemenea declarație. [Art. demisia; G.-D. demisiei; Sil. -si-e] /<fr. demission

demisi(un)e f. act prin care se demisionează: și-a dat demisia.

*demisiúne și dimisiúne f. (lat. demissio, -ónis, acțiunea de a lăsa să cadă, trîntire, și dimissio, îndepărtare, trimetere, înlăturare; fr. démission, it. dimissione, sp. dimisión. v. misiune, demit). Acțiunea de a demisiona, de a demite dintr’o funcțiune. Hîrtie pin care arăți că te demițĭ. – Și -ísie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demísie (-si-e) s. f., art. demísia (-si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demísiile (-si-i-)

demísie s. f. (sil. -si-e), art. demísia (sil. -si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demísiile (sil. -si-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMÍSIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)

DEMISIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Dimisie
Dimisie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dimisie
Intrare: demisie
  • silabație: -si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demisie
  • demisia
plural
  • demisii
  • demisiile
genitiv-dativ singular
  • demisii
  • demisiei
plural
  • demisii
  • demisiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dimisie
  • dimisia
plural
  • dimisii
  • dimisiile
genitiv-dativ singular
  • dimisii
  • dimisiei
plural
  • dimisii
  • dimisiilor
vocativ singular
plural
demisiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demisiune
  • demisiunea
plural
  • demisiuni
  • demisiunile
genitiv-dativ singular
  • demisiuni
  • demisiunii
plural
  • demisiuni
  • demisiunilor
vocativ singular
plural

demisie dimisie demisiune

  • 1. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Vînzătorii de ziare își desfăceau teancurile din fugă, zbierînd cît îi ținea gura: «demisia guvernului». M. I. CARAGIALE, C. 100.
      surse: DLRLC

etimologie: