O definiție pentru Didrih


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIDRIH < germ. Dietrich, mare magistru al Ord. Teutonic colonizat, la 1210, în mod trecător, în Țara Bîrsei; numele se întîlnește apoi la sași, poloni, unguri; la romlni două toponime și două persoane. 1. Dietrich sas din Brașov (Sd X); cf. Detricus Bwbok banus Sclavoniae (Hurm XV1 p. 5); Detrih = Didrih Buccaiski (Băl III) sau Buceațki, polon (Dm); Dridifi Andras, ungur (Ard). 2. Două sate: Dridif din r. Făgăraș și Dridu din r. București, la care terminația -ich, trecînd prin fazele -if, -iv ajunge în documente și la -ov (hărți vechi și Giur 291), cf. Iorga – Hurmuzachi XV1 p. 214); ambele sate au avut ca eponim întemeietor, un Dietrich. 3. Dridih = Tridih, frate cu Tatul din Urlați 1533 (BGI V 179). 4. Deformat, prob.: Drădul, T. = Dărdul, T. 1609 (Sd XI 87) și Dredean, E. și Dridea, act.

Intrare: Didrih
Didrih nume propriu
nume propriu (I3)
  • Didrih