2 intrări

2 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIDISCUS DC., DIDISCUS, fam. Umbelliferae. Gen originar din Australia, cca 14 specii, erbacee, anuale sau perene, deseori lemnificate sau tufe pitice pubescente, rar glabre. Frunze tripartite, rar nedivizate, dentate, fără stipele. Flori (sepale liniare, deseori concrescute, petale cu vîrf bont, caliciul cu sau fără dinți) albe sau albastre. Fruct plat, deseori cu peri asprii.

Didiscus caeruleus (Grah.) DC. [syn. Trachymene caerulea Grah.; Huegelia caerulea (Grah.) Rchb.]. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (cca 6 cm diametru) albastre-deschis, în umbelă. Frunze (cca. 7,5 cm lungime) alterne, tripartite, cu foliole liniare, la vîrf cu 2-3 crestături. Frunzele de 1 a bază cu pețiol de cca 9 cm lungime, cele de la vîrf nepețiolate. Tulpină erectă (cca 0,50-0,60 m înălțime), ramificată, pubescentă, glanduloasă. Specie anuală.

Intrare: Didiscus (gen de plante)
Didiscus (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Didiscus
Intrare: Didiscus caeruleus
Didiscus caeruleus park  nomenclatura binară
compus
  • Didiscus caeruleus