4 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

didím sn [At: PONI, CH. 29 / S și: didym / E: ngr δίδυμος] (Chm) Amestec de neodim și praseodim sub formă metalică sau de combinații, despre care se credea că ar face parte din familia pământurilor rare.

DIDÍM, -Ă adj. (bot.; despre organe) din doi lobi dispuși simetric de fiecare parte a liniei mediane. (< fr. didyme, gr. didimos, geamăn)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-DIDIM „geamăn, dublu; testicul”. ◊ gr. didymos „geamăn, testicul” > fr. -didyme, it. -didimo > rom. -didim.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIDIM gr. 1. Dida (Moț). 2. Dide b. (17 B III 344); -a, țig. (16 B I 60), -a olt. (< C-tin etim. Pașca după Weig); -scu, act. 3. Didu. pren. ar (Cara 34). 4. Didi, C., neg. (Sd XXII); -că fam. (Hur 128); -cescu, V., act.; -lă și -lică (Buftea) -lești s. 5. Didoi, D., act. 6. Didiliciu (17 B I 59). Cf. și Candid.

Intrare: Didim
Didim nume propriu
nume propriu (I3)
  • Didim
Intrare: didim
didim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: didim (adj.)
didim (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • didim
  • didimul
  • didimu‑
  • didi
  • didima
plural
  • didimi
  • didimii
  • didime
  • didimele
genitiv-dativ singular
  • didim
  • didimului
  • didime
  • didimei
plural
  • didimi
  • didimilor
  • didime
  • didimelor
vocativ singular
plural
Intrare: didim (suf.)
didim (suf.)
prefix (I7-P)
  • didim
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)