2 intrări

17 definiții

dibăci vt [At: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dub~ / Pzi: ~césc / E: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí vb. IV.

GHIBĂCÍ, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.

dibăcí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 dibăceáscă

dibăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dibăceáscă

DIBĂCÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.

A DIBĂCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci

ghibăcì v. a fi ghibaciu: altfel n’ai cum să ghibăcești CR.

dibăcésc v. tr. (d. dibacĭ și dibuĭ). Găsesc când îmĭ trebuĭe, nemeresc: a dibăcĭ o cheĭe, un cuțit, o slugă bună. Scot la capăt, descurc, termin, îndeplinesc (ceva dificil).

ghibăcésc, ghibăcíe, V. dib-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIBĂCEȘTI s (16 B II 66), < adj. dibaciu.

dibăci vb. v. AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

dibăci, dibăcesc v. t. (intl.) a găsi

Intrare: dibăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dibăci dibăcire dibăcit dibăcind singular plural
dibăcește dibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dibăcesc (să) dibăcesc dibăceam dibăcii dibăcisem
a II-a (tu) dibăcești (să) dibăcești dibăceai dibăciși dibăciseși
a III-a (el, ea) dibăcește (să) dibăcească dibăcea dibăci dibăcise
plural I (noi) dibăcim (să) dibăcim dibăceam dibăcirăm dibăciserăm, dibăcisem*
a II-a (voi) dibăciți (să) dibăciți dibăceați dibăcirăți dibăciserăți, dibăciseți*
a III-a (ei, ele) dibăcesc (să) dibăcească dibăceau dibăci dibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ghibăci ghibăcire ghibăcit ghibăcind singular plural
ghibăcește ghibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ghibăcesc (să) ghibăcesc ghibăceam ghibăcii ghibăcisem
a II-a (tu) ghibăcești (să) ghibăcești ghibăceai ghibăciși ghibăciseși
a III-a (el, ea) ghibăcește (să) ghibăcească ghibăcea ghibăci ghibăcise
plural I (noi) ghibăcim (să) ghibăcim ghibăceam ghibăcirăm ghibăciserăm, ghibăcisem*
a II-a (voi) ghibăciți (să) ghibăciți ghibăceați ghibăcirăți ghibăciserăți, ghibăciseți*
a III-a (ei, ele) ghibăcesc (să) ghibăcească ghibăceau ghibăci ghibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dubăci dubăcire dubăcit dubăcind singular plural
dubăcește dubăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dubăcesc (să) dubăcesc dubăceam dubăcii dubăcisem
a II-a (tu) dubăcești (să) dubăcești dubăceai dubăciși dubăciseși
a III-a (el, ea) dubăcește (să) dubăcească dubăcea dubăci dubăcise
plural I (noi) dubăcim (să) dubăcim dubăceam dubăcirăm dubăciserăm, dubăcisem*
a II-a (voi) dubăciți (să) dubăciți dubăceați dubăcirăți dubăciserăți, dubăciseți*
a III-a (ei, ele) dubăcesc (să) dubăcească dubăceau dubăci dubăciseră
Intrare: Dibăcești
Dibăcești nume propriu
nume propriu (I3)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dibăci dibăcire dibăcit dubăcire dubăcit ghibăcire ghibăcit dubăci ghibăci popular

  • 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimeri potrivi un exemplu
    exemple
    • Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98.
      surse: DLRLC
  • 2. A căuta cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căuta un exemplu
    exemple
    • Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7.
      surse: DLRLC
  • 3. A descoperi (după multă căutare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afla descoperi dibui găsi un exemplu
    exemple
    • Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104.
      surse: DLRLC

etimologie: