dia- [At: CIȘMAN, FIZ. 402 / E: ngr δία] Element prim de compunere care înseamnă: 1 „Peste”^[1]. 2 „Prin”. 3 „Între”. 4 „Cu” și care servește la formarea unor substantive ca: diacronic, diametru. modificată

DIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „peste”, „prin”, „între”, „cu”. [Pron. di-a-. / < gr. dia – prin, peste].

DI³(A)- pref. „separare”; „prin, de-a lungul”; „peste”; „contra”; „poziție de mijloc”. (< fr. di/a/-, cf. gr. dia, prin, peste)

di³- vz dis¹-

die¹ sf [At: BORZA, D. 49 / P: di-e / Pl: dii / E: nct] (Bot; Trs) Pepene verde (Citrullus lanatus). corectat(ă)

dis-² [At: DN³ / V: di-, diz- / E: lat dis] Element de compunere cu semnificația 1 „Separat” 2 „Contrar”.

DI²- v. dis¹ [în DN].

DIS¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].

DIZ¹- v. dis¹- [în DN].

DI² elem. dis¹-. ()

DIS¹-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absență”. (< fr. dis-, cf. lat. dis)

DIZ¹- elem. dis¹-. ()

2) dis- (lat. dis-), pref. care, în cuv. moderne, arată acelașĭ lucra ca și de-, des-, dez-, în cele vechĭ: dis-calific, dis-junctiv.

DIE s. v. pepene.

die s. v. PEPENE.

Dia v. Radu III 8.

DIA, DIU < gr. Δῖος „divin”. La formarea derivatelor din această temă au contribuit și alte nume de calendar ca: Avdie, Eladie, Ghenadie, Metodie, sau acelea care încep cu Dio Δῖος, genitivul < gr. Zέυς: Diodor, Dioghen, Diomid, Dion, Dionisie. 1. Dia jupan (13-15 B 135, 231); log., 1464 (Div 86); ard. (Paș). Diia și Dia ss. (Index 13 – 16 B). Diia folosit ca prenume olt., munt., mold. (Sur VI; Bîr I; Tecii; Arh; Cat). 2. Die (ib; ib; Paș); din Brăila (Cat mold II); log. (Sur VIII). 3. Diea s.; – Popa (RA IV); acestea pot proveni și din Rădia cu afer. (v. Partea II-a). Srb.-cr. Dija n-are temă în limbile slave. 4. Dianus.; -l, b. olt. (SdVI484), prob. nume de apartenență locală < Diĭu (Vidin). 5. Diiul sătean olt., eronat la nr. 12 și 13 de Bulat (Olt). Forma Diĭul se află în Synaxar 19 iulie în loc de Dia. 6. Diminutive probabile: Diicul boier (PGov 11); – spătarul, 1630 – 60, munt; Diicu, Gh. (Î Div); Diculescu zis și Diiculescu (ib); v. și Teodor II G 3 și Radu, Partea II-a.

Die, -a v. Dia 2, 3.