2 intrări

2 definiții

Deucalion m. Mit. rege al Tesaliei sub a cărui domnie s’a întâmplat în Grecia diluviul, din care scăpă numai el și soția sa Pirrha; amândoi reîmpopulară apoi lumea, aruncând îndărătul lor pietre ce se făceau ființe omenești.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a căsătorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus și a Pandorei. În epoca de bronz, cînd Zeus a pus la cale să nimicească seminția umană dezlănțuind potopul, el a hotărît să-i cruțe numai pe Deucalion și pe Pyrrha, singurii oameni drepți și cucernici de pe pămînt. Sfătuiți de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit nouă zile și nouă nopți pe apă. În cea de-a noua zi, după ce potopul se sfîrșise, ei au coborît de pe corabie în munții Thessaliei. Dorind să reînvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus să-l ajute. Zeus i-a poruncit să arunce peste umăr în urma lui oasele mamei lui. Prin mamă, Zeus a înțeles glia străbună. Pricepînd tîlcul vorbelor lui și socotind că oasele pămîntului sînt pietrele, Deucalion și Pyrrha au făcut întocmai: au aruncat înapoia lor, peste umăr, pietrele întîlnite în cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au răsărit de îndată bărbați, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphaë. Era prieten cu Theseus și a participat la vînătoarea mistrețului din Calydon.

Intrare: deucalion
deucalion
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Deucalion
Deucalion
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.