3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Detunata f. vestită stâncă de bazalt, aproape de Abrud, ridicându-se la o înălțime prăpăstioasă.

DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – V. detuna.

DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – V. detuna.

detunat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ton~ / Pl: ~ați, ~e / E: detuna] 1 (Pop) Lovit de trăsnet Si: trăsnit. 2 (Reg; fig) Crăpat. 3 (Pop) Zăpăcit. 4 (Pop) Nebun. 5 (Pop; pex) Amețit de băutură. 6 (Rar; d. voce) Răsunătoare. 7 (Reg) Frânt de oboseală.

detunat1 sn [At: IST. AM. 43r/12 / V: (îvp) sf / Pl: ~uri / E: detuna] (Rar) 1-5 Detunare (1-5).

DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. 1. Lovit de trăsnet; trăsnit. Păduri... se cațără pînă sub piscurile detunate și pleșuve. GALACTION, O. I 344. Un brad se înălța singur și detunat pe-un vîrf de munte. EMINESCU, N. 49. 2. Fig. Zdrobit, lovit. Pe fruntea lui detunată și lividă strălucea, în sînge închegat, un Gloria Constantini ( = monedă de aur). GALACTION, O. I 153. 3. Fig. (Rar) Cu mintea tulbure; zăpăcit, țicnit. Unde mergeți acolo vă uitați, Așa sînteți de detunați. SEVASTOS, N. 371. 4. (Rar) Care răsună ca tunetul; tunător, detunător. Bătrînul pirat hohotește cu glas detunat. C. PETRESCU, Î. II 192.

detunat a. trăsnit: munte cu capul de piatră de furtune detunată EM.

detunát, -ă adj. Trăsnit. Fig. Iron. Beat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETUNÁT adj. trăsnit. (Copac ~.)

DETUNAT s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: Detunata
Detunata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: detunat
detunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detunat
  • detunatul
  • detunatu‑
  • detuna
  • detunata
plural
  • detunați
  • detunații
  • detunate
  • detunatele
genitiv-dativ singular
  • detunat
  • detunatului
  • detunate
  • detunatei
plural
  • detunați
  • detunaților
  • detunate
  • detunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: detunată
detunată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detunat

etimologie:

  • vezi detuna
    surse: DEX '98 DEX '09