2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRÉSIE s. f. v. depresiune.

depresiune sf [At: CULIANU, C. 10, cf 71 / V: depresie (3) / Pl: ~ni / E: fr dépression, lat depressio, -onis] 1 Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2 Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. 3 (Fig) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște). 4 (Ecn) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute, în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației. 5 (Pgn) Coborâre. 6 Turtire. 7 (Îs) ~ barometrică Coborâre a coloanei de mercur în tubul barometrului, prin micșorarea presiunii atmosferice. 8 (Îs) ~ aparentă (sau a orizontului aparent) Distanță unghiulară între orizontul adevărat și cel aparent.

DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. (În forma depresie) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, ulterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, iar puterea de cumpărare a populației rămâne redusă. [Pr.: -si-u-.Var.: deprésie s. f.] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute, în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decît regiunile înconjurătoare. Depresiunea subcarpatică.Clima depresiunii Mării Caspice se va schimba radical. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385. Îndoituri, depresiuni... se detaliau în transparența desăvîrșită a aerului. IBRĂILEANU, A. 125. 2. (Uneori determinat de «atmosferică» sau «barometrică») Vîrtej de aer (cu diametrul de cîteva sute de kilometri) în care presiunea aerului este mai mică decît în regiunile vecine și care aduce timp rău în locurile pe unde trece. II. Fig. 1. Stare sufletească de tristețe asociată uneori cu neliniște; descurajare, deprimare. Pacea tristă a acestor așezări îi sporea și mai mult depresiunea sufletească. SADOVEANU, Z. C. 283. 2. (În orînduirea capitalistă) Scădere a valorilor de rentă, a acțiunilor etc., scădere a prețurilor, care survine în urma unei crize economice. – Pronunțat: -si-u-.

DEPRESIÚNE s.f. I. 1. Întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. Presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristețe (profundă), mâhnire; deprimare. III. Scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dépression, lat. depressio].

DEPRESIÚNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime. 3. presiune mai mică decât cea de referință. ♦ ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio)

DEPRESIÚNE ~i f. 1) geogr. Formă de relief concavă, aflată la un nivel mai jos în comparație cu regiunile din jur; adâncitură a reliefului. ◊ ~ atmosferică zonă atmosferică cu presiune scăzută, favorabilă formării ciclonilor. 2) fig. Stare (patologică) de apăsare sufletească profundă și persistentă; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dépression, lat. depressio, ~onis

depresiune f. 1. lăsare în jos, înfundare: depresiune de teren; 2. coborîrea mercuriului în tubul barometrului.

*depresiúne f. (lat. depréssio, -ónis. V. presiune). Lăsare în jos, turtire: din cauza ploilor s’a produs o depresiune de teren. Fiz. Depresiunea mercuruluĭ din barometru din cauza presiuniĭ aeruluĭ. Fig. Descurajare, întristare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deprésie (deprimare) (de-pre-si-e) s. f., g.-d. art. deprésiei; pl. deprésii

depresiúne (formă de relief, criză economică) (de-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. depresiúnii; pl. depresiúni

depresiúne s. f. (sil. -pre-si-u-) → presiune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRESIÚNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munți pot exista numeroase ~.) 2. (GEOGR.) depresiune oceanică = fosă abisală, groapă abisală. 3. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

DEPRESIUNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munți pot exista numeroase ~.) 2. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

Depresiune ≠ ridicătură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

depresiune, (engl.= depresion) formă de relief negativ și/sau zonă tectonică afundată în raport cu terenurile din jur, întotdeauna regiuni mai înalte. Din p.d.v. geologic principalele tipuri sunt: d. intermontane – închise de un lanț muntos și având ca fundament un așa-zis masiv median, ex.: D. Transilvaniei; d. intramontane – situate în interiorul unei arii orogene și formate ulterior momentului principal al tectogenezei, ex.: D. Petroșani și d. premontane – situate la exteriorul unei catene orogene adesea asime-trică și cu fundament mixt, tip orogen și plat. (vorland) ex.: D. Getică


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAȚEG 1. Depresiunea ~ (Țara Hațegului), depresiune tectono-erozivă cuprinsă între M-ții Retezat, Poiana Ruscăi și Sebeșului, împărțită de dealurile Dumbrava, Ploștina și Poieni în două subunități: Hațeg și Pui. Supr.: c. 380 km2. În compartimentul de V (Hațeg) are un relief de câmpie piemontană străbătută de râuri paralele, colectate de Strei. În SE comunică cu Depr. Petroșani, prin pasul Merișor (756 m), în SV cu culoarul Timișului, prin Poarta de Fier a Transilvaniei (699 m), iar în N cu culoarul Mureșului, prin „poarta” de la Subcetate, pe valea Streiului. Climă răcoroasă (temp. medie anuală: 6-8°C); precipitații medii anuale în jur de 800 mm. Culturi cerealiere, pomicultură și creșterea animalelor. Menționată în Diploma Ioaniților (1247). Cunoscută și sub denumirea de Hațeg-Pui. 2. Oraș în jud. Hunedoara, în depresiunea omonimă; 12.604 loc. (1998). Ind. textilă (prelucr. lânii), a conf. și de prelucr. a lemnului; produse alim. (preparate din carne și lapte, conserve din legume și fructe, bere); abator. Centru pomicol. În apropiere, în pădurea Slivuț (40 ha), se află o rezervație naturală de zimbri și cerbi. Importantă zonă etno-folclorică. Muzeu etnografic. Menționat documentar în sec. 15 și apoi oraș grăniceresc în 1764. Biserica Sf. Nicolae (sec. 19). În satul Silvașu de Sus de află mănăstirea Prislop, cu biserica Sf. Evanghelist Ioan (sec. 15).

MĂRGINIMEA SIBIULUI sau DEPRESIUNEA MĂRGINIMII, denumire atribuită de geograful Vintilă Mihăilescu celor două depresiuni (Săliște și Sibiu) de la poalele Carpaților Meridionali, separate de Măgura Beleunța (630 m alt.), ce grupează laolaltă o extinsă ghirlandă de sate mari ale mărginenilor (nume sub care este cunoscută, în secolele trecute, populația românească din această zonă, proprietari de mari turme de oi).. M.S., limitată la N de anticlinalul de la Ocna Sibiului, este considerată de tip subcarpatic, fiind, totodată, o importantă zonă etnografică și folclorică.

arată toate definițiile

Intrare: depresie
depresie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: depresiune
depresiune substantiv feminin
  • silabație: -pre-si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depresiune
  • depresiunea
plural
  • depresiuni
  • depresiunile
genitiv-dativ singular
  • depresiuni
  • depresiunii
plural
  • depresiuni
  • depresiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depresie
  • depresia
plural
  • depresii
  • depresiile
genitiv-dativ singular
  • depresii
  • depresiei
plural
  • depresii
  • depresiilor
vocativ singular
plural