2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deli-ceauș sm [At: DIONISIE, C. 210 / Pl: ~i / E: tc deli-çauş] (Înv) Caporal în armata turcească.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deli (-lesc, -it), vb. A da, a împărți. Bg. deliă „a împărți”, din sl. dĕlŭ „parte”; cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu dili.Der. delniță, s. f. (înv., și Olt., țarină, arătură), din sl. dĕlnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22); delnic, adj. (înstărit, avut), din sl. dĕlnikŭ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DELEȘTI, com. în jud. Vaslui; 4.995 loc. (1995).

Intrare: Delești
Delești nume propriu
nume propriu (I3)
  • Delești
Intrare: deli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deli
  • delire
  • delit
  • delitu‑
  • delind
  • delindu‑
singular plural
  • delește
  • deliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delesc
(să)
  • delesc
  • deleam
  • delii
  • delisem
a II-a (tu)
  • delești
(să)
  • delești
  • deleai
  • deliși
  • deliseși
a III-a (el, ea)
  • delește
(să)
  • delească
  • delea
  • deli
  • delise
plural I (noi)
  • delim
(să)
  • delim
  • deleam
  • delirăm
  • deliserăm
  • delisem
a II-a (voi)
  • deliți
(să)
  • deliți
  • deleați
  • delirăți
  • deliserăți
  • deliseți
a III-a (ei, ele)
  • delesc
(să)
  • delească
  • deleau
  • deli
  • deliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)