4 intrări

Articole pe această temă:

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dejá av [At: CALENDARIU (1794), 36/21 / V: (reg) dăjá, (înv) dejiiá / E: fr déjà] 1-2 În (acest sau) acel moment. 3-4 (Încă) de pe acum. 5-6 (Încă) de pe atunci. 7-8 (Extrem de) timpuriu.

DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, de pe acum (sau de pe atunci), încă de pe acum (sau de pe atunci). – Din fr. déjà.

DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, de pe acum (sau de pe atunci), încă de pe acum (sau de pe atunci). – Din fr. déjà.

DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, de pe acum (de pe atunci), încă de pe acum (încă de pe atunci). La începutul veacului al XIX-lea Moldova are deja o tradiție culturală. IBRĂILEANU, SP. CR. 12. Sunetele se țes cu razele soarelui, deja tomnatic. id. A. 192. Nu mai încăpea îndoială: erau hoți... Ușa ce da în grădină căzuse deja despicată. MACEDONSKI, O. III 71.

DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, încă de pe acum (sau de pe atunci). [< fr. déjà].

DEJÁ adv. în acest (sau acel) moment, încă de pe acum (< sau de pe atunci). (< fr. déjà)

dejá adv. – În acest (acel) moment, de pe acum. Fr. déjà. Este galicism.

DEJÁ adv. 1) În acest moment; de acum. E ~ mare. 2) În momentul acela; de pe atunci. /<fr. déjà

dejà adv. 1. de pe acuma: e deja seară; 2. de înainte: te cunoșteam deja (= fr. déjà).

*dejá adv. (fr. déjà, d. dès, din, de [lat. de ex. din] și ja [lat. jam], deja). De pe acuma, de pe atuncĭ, și: a venit deja, l-a prins deja, e deja seară, e seară deja, deja e seară (curat rom. a și venit, l-a și prins, a și venit seara, s’a și înserat). Din ainte: îl cunoșteam deja. Încă (în trecut): deja din copilărie, deja de copil, de la poartă deja.

déjă sf At: (a. 1739) URICARIUL XXIV, 441 / V: ~je, (reg) ~erj~ / Pl: ~je / E: mg désza] 1 (Reg) Vas făcut din doage de lemn, de obicei cu două toarte și cu gura mai largă decât fundul Si: ciubăr, curătoare. 2 Conținut al unei deje (1). 3 (Trs) Jgheab.

DÉJÀ-VU s. n. (Franțuzism) Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut. [Pr.: ] – Cuv. fr.

DÉJĂ, deje, s. f. Vas scund de lemn, cilindric sau în formă de trunchi de con, folosit îndeosebi la prepararea vinului.

DÉJĂ, deje, s. f. (Reg.) Vas scund de lemn, cilindric sau în formă de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). – Magh. dézsa.

*déjà-vu (fr.) [pron. dejavü] s. n.

dejă f. Mold. curătoare. [Slav. DĬEJA].

déjă f., pl. ĭ și e (rus. dĕža, ung. dézsa. Cp. cu germ. dose, cutie). Mold. Zoĭer, cĭubăr p. zoile de la bucătărie.

Intrare: deja
deja adverb
Surse flexiune: DOR
Intrare: deja-vu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular déja-vu
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
deja adverb
Surse flexiune: DOR
Intrare: dejă
dejă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular de deja
plural deje dejele
genitiv-dativ singular deje dejei
plural deje dejelor
vocativ singular
plural
Intrare: Deja
Deja

deja-vu deja

  • 1. franțuzism Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut.
    surse: DEX '09

etimologie: