DECU, cf. blg. srb. Дeкo și Дeчo, sintome < Дecимиp (Weig). I. 1. Decu, dobr., 1859 (RI XI 205); -l (Ac Bz); -lescu. 2. Deca, fam. (Olt; Paș).+ -an; Decan, l. (AO XVI 365). II. -ce. l. Dece s. (M mar); Decea s. (Ard). 2. Decei (în cazul dativ) munt., 1539 (BCI III 78). 3. Decica b. (16 B IV 65); – Lupul (17 A V 370). 4. Deci (Sd I – II, VII); – Mihail, băn., 1430 (LB); Deciu fam., act.; -l, t.; -lescu, act.