2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

debarasáre sf [At: DEX / Pl: ~sắri / E: debarasa] 1 Alungare a unei persoane incomode Si: debarasat1 (1). 2 Aruncare a obiectelor nefolositoare Si: debarasat1 (2). 3. (Spc) Înlăturare de pe mesele unui local a veselei murdare, a resturilor alimentare etc. Si: debarasat1 (3). modificată

În original, E: devarasa, evident greșit - LauraGellner

DEBARASÁRE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa.V. debarasa.

DEBARASÁRE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa.V. debarasa.

*debarasáre s. f., g.-d. art. debarasắrii; pl. debarasắri

debarasáre s. f., pl. debarasări

DEBARASÁRE s. 1. v. descotorosire. 2. v. dezbărare.

DEBARASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) debarasa și rezultatul ei. [< debarasa].

debarasá [At: C. PETRESCU, O. P. I, 130 / Pzi: ~séz / E: fr débarrasser] 1-2 vtr A scăpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 3-4 vtr A arunca obiecte nefolositoare Si: a (se) descotorosi. 5 vt (Spc) A înlătura de pe mesele unui local vesela murdară, resturile alimentare etc.

DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser.

DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser.

DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se descotorosi (de cineva sau de ceva), a se dezbăra, a se dezvăța (de ceva). ♦ Tranz. A descotorosi (pe cineva de ceva sau de cineva).

debarasá (a ~) vb., ind. prez. 3 debaraseáză

debarasá vb. ind. prez. 1 sg. debaraséz, 3 sg. și pl. debaraseáză

DEBARASÁ vb. 1. v. descotorosi. 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.

A debarasa ≠ a deprinde

A se debarasa ≠ a se deprinde, a se învăța, a se obișnui

DEBARASÁ vb. I. tr., refl. A (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva care incomodează, supără. [< fr. débarrasser].

DEBARASÁ vb. tr., refl. a (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva. (< fr. débarrasser)

A DEBARASÁ ~éz tranz. A face să se debaraseze; a descotorosi; a dezbăra. /<fr. débarrasser

A SE DEBARASÁ mă ~éz intranz. A reuși să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a scăpa; a se descotorosi; a se dezbăra. /<fr. débarrasser

Intrare: debarasare
debarasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debarasare debarasarea
plural debarasări debarasările
genitiv-dativ singular debarasări debarasării
plural debarasări debarasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: debarasa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debarasa debarasare debarasat debarasând singular plural
debarasea debarasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debarasez (să) debarasez debarasam debarasai debarasasem
a II-a (tu) debarasezi (să) debarasezi debarasai debarasași debarasaseși
a III-a (el, ea) debarasea (să) debaraseze debarasa debarasă debarasase
plural I (noi) debarasăm (să) debarasăm debarasam debarasarăm debarasaserăm, debarasasem*
a II-a (voi) debarasați (să) debarasați debarasați debarasarăți debarasaserăți, debarasaseți*
a III-a (ei, ele) debarasea (să) debaraseze debarasau debarasa debarasaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)