3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÁRIE, darii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris).Et. nec.

DÁRIE, darii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris).Et. nec.

dárie sf [At: BORZA, D. 125 / Pl: ~ii / E: nct] (Bot) 1 (Rar) Vârtejul pământului (Pedicularis verticillata). 2 Plantă erbacee cu tulpină simplă, înaltă până la 1,50 m, și multifoliată, cu frunze moi, de un verde închis, mari, lanceolate, cu flori galbene dispuse într-un racem lung și cu fructe capsulate ovale, oblic-acuminate, folosită în medicina populară (Pedicularis exaltata). 3 Plantă erbacee cu tulpină simplă, erectă, cu frunze penate simplu sau dublu, cu flori de culoare galbenă, dispuse într-un spic lung, cu fructe capsulate, oval-lanceolate (Pedicularis comosa). 4 Planta erbacee Pedicularis baumgarteni.

sgârià v. 1. a face o tăietură ușoară pe piele cu ceva ascuțit în vârf (unghie, ghiară, ac): pisica m’a sgâriat; 2. a roade d’asupra: gulerul îl sgârie; 3. a scrie rău: a sgâria hârtia. [Vechiu-rom. dărià, a sgâria («și își dăriea fața». MOXA) = slav. DŬRATI, SŬDRATI].

zgî́riĭ și (nord) zgắriĭ, a -iá v. tr. (la Dos. zgărîĭ, zdărîĭ, zdăriĭ, zderiĭ, la Moxa dăriĭ, în Maram. dîrăĭ, d. vsl. dŭrati, drati, sŭ-drati, a. î. V. dîră, dîrăsc, dîrstă, zădărăsc, zdreanță). Julesc cu ghearele saŭ cu ghimpiĭ: pisica m’a zgîriat, m’am zgîriat pin mărăcinĭ. A zgîria hîrtia, a scrie fără talent. V. jărcănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dárie (-ri-e) s. f., art. dária (-ri-a), g.-d. art. dáriei; pl. dárii, art. dáriile (-ri-i-)

dárie s. f. (sil. -ri-e), g.-d. art. dáriei; pl. dárii, art. dáriile (sil. -ri-i-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dárie s. f. – Plantă erbacee (Pedicularia campestris, Pedicularia exaltata). Origine necunoscută.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DARIA și DARIE gr. Δαρεῖος, n. persan. 1. Daria b. (17 B IV 104); -n, act. Dariia f. (17 B I 100). II. 1. Darie, frecv. (Dm; Isp I1; Băl III, Paș; Arh); Dari, V. (BAP II 169); – Miron (Băl IV); Dăriescul, C. (Sd XIX 8). 2. Dariu, act. 3. Dăriciu, 1763 (Paș). 4. Derioiu = neamul lui Darie (Drag 304). 5. Pentru temă cf. și Darie împărat din „Alexandria” și Mardarie. Vezi Partea II-a: Dara.

Intrare: Daria
Daria nume propriu
nume propriu (I3)
  • Daria
Intrare: darie
  • silabație: da-ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darie
  • daria
plural
  • darii
  • dariile
genitiv-dativ singular
  • darii
  • dariei
plural
  • darii
  • dariilor
vocativ singular
plural
Intrare: dăria
dăria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

darie

  • 1. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: