2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANCI, danci, s. m. (Pop.) Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”.

danci smi [At: CONTEMPORANUL, I, 491 / V: ~u, (reg) dănci, denci / E: rrm den ci „dă-mi ceva”] (Pop) 1 Copil de țigan Si: puradel. 2 Țigan lăutar.

DANCI, danci, s. m. Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”.

danciu m. 1. lăutar țigan (după numele ce-l poartă adesea): ia ascultați, dancilor... să-mi cântați o horă AL.; 2. (ironic) copil mai mare de țigan.

dancĭ m., pl. tot așa (d. numele Dan, dim. Dancĭu). Iron. Băĭat de Țigan. – Dim. dăncĭúc. V. puradeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DANCI s. (pop.) parpandel, puradel. (Un ~ tuciuriu.)

DANCI s. (pop.) parpandel, puradel. (Un ~ tuciuriu.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dánci, danci, (danciu), s.m. – (reg.) 1. Copil de țigan. 2. Lăutar. ♦ (onom.) Danci, Danciu, nume de familie frecvent în zona Vișeu, Borșa, Săcel (Danci), respectiv Cernești (Danciu) (3.711, respectiv 1.765 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din țig. den ci „dă-mi ceva” (DEX, MDA); dim. de la n. pr. Dan (< ebr. Danihel „judecător-Domnul”) (Scriban; Constantinescu, 1963: 39).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Danciul
Danciul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Danciul
Intrare: danci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • danci
  • danciul
  • danciu‑
plural
  • danci
  • dancii
genitiv-dativ singular
  • danci
  • danciului
plural
  • danci
  • dancilor
vocativ singular
  • danciule
  • dance
plural
  • dancilor
danciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

danci danciu

etimologie: