Danaide f. pl. Mit. 1. cele 50 fete ale lui Danaus, cari, sugrumându-și bărbații în ziua nunții, fură osândite să umple în Infern un butoiu fără fund; 2. fig. butoiul Danaidelor, lucru nesfârșit, întreprindere imposibilă.

DANAIDĂ, danaide, s. f. Deschizătură a unei conducte, profilată astfel încât să asigure o anumită formă vânei de lichid. – Din fr. danaïdes.

danaidă¹ sf [At: LTR² / Pl: ~de / E: ger Danaiden] (Teh) 1 Deschizătură calibrată folosită la determinarea debitelor curenților sub presiune, având coeficient de debit determinat. 2 (Pex) Porțiune finală a unei conducte de golire profilată astfel încât să asigure vânei de lichid o forță anumită.

danaidă² sf [At: DN / Pl: ~de / E: fr Danaïdes] (Mit) Fiecare dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care, pentru că și-au ucis soții în noaptea nunții, au fost pedepsite ca după moarte, în infern, să umple cu apă un vas uriaș fără fund.

DANAIDĂ s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecăreia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-și fi ucis soții în noaptea nunții, au fost pedepsite ca după moarte, în infern, să umple cu apă un vas uriaș fără fund. 2. Deschizătură calibrată, folosită în măsurarea cu precizie a debitelor în conducte. [< fr. Danaïdes].

DANAIDĂ s. f. I. fluture diurn din Africa cu aripile viu colorate. II. orificiu calibrat destinat măsurării continue și precise a debitelor în conducte. (< fr. danaïde)

DANAIDĂ ~e f. 1) mit. Numele fiecăreia dintre fiicele lui Danaos, regele Argosului. 2) Tub calibrat, montat la capătul unei conducte pentru a asigura un anumit debit constant al fluidului din conductă. [Sil. -na-i-] /<fr. Danaïdes

danaidă s. f., g.-d. art. danaidei; pl. danaide

danaidă s. f., g.-d. art. danaidei; pl. danaide

danaidă s. f. (sil. -na-i-), g.-d. art. danaidei; pl. danaide

Danaide = Danaides.

DANAIDE (în mitologia greacă), cele 50 de fiice ale regelui Danaos al Argosului. La însemnul tatălui lor și-au ucis soții în noaptea nunții (numai Hipermnestra l-a cruțat pe soțul ei, Linceu). Pentru fapta aceasta au fost condamnate să umple veșnic în Infern un butoi fără fund.

DANAÍDĂ (< germ.) s. f. (HIDROTEHN.) 1. Ajutaj calibrat, convergent, având profilul realizat prin arce de cerc, folosit pentru măsurarea debitelor în conducte. 2. Porțiune finală a unei conducte de golire, profilată astfel încât să asigure o anumită formă a vânei de lichid.

Butoiul Danaidelor – Danaide e numele patronimic al celor cincizeci de fiice ale regelui Danaos al Argosului (cetate din Grecia antică). El era fratele regelui Aegyptos al Egiptului, care la rîndul lui avea cincizeci de fii. Aceștia voiau să se căsătorească cu frumoasele Danaide, dar atît ele, cît și tatăl lor Danaos au refuzat propunerea. Aegyptos a recurs atunci la un mijloc de constrîngere: și-a trimis băieții în fruntea unei numeroase armate. Danaos a trebuit să cedeze, dar a poruncit mireselor ca în noaptea nunții să-și sugrume soții, ceea ce și făcură. Pentru fapta lor criminală, cînd au ajuns în infern – spune mitologia – au fost pedepsite pe vecie să umple un butoi fără fund. Această legendă a dat naștere expresiei Butoiul Danaidelor, care înseamnă o muncă zadarnică, o risipă fără de sfîrșit. De asemenea, expresia mai servește ca o comparație pentru ceva care nu se poate umple niciodată. Folosirea ei este foarte frecventă. Iată o ilustrare mai veche: „Bufetul era toată seara asediat, mereu plin și mereu gol ca butea Danaidelor!”… povestește Ion Ghica, descriind Un bal la Curte în 1827. Și iată un exemplu mai recent: „În zilele noastre, omenirea varsă pentru înarmări, ca într-un butoi al Danaidelor, imense cantități de bunuri materiale care ar putea fi folosite pentru îmbunătățirea traiului oamenilor”. („Scînteia”, nr. 4724). MIT.