Damian (St.) m. V. Cosma.

Cosma si Damian (Sfinții) pl. frați medici martirizați la Egea, în Cicilia (303). Ei deveniră patronii medicilor și ai chirurgilor. Serbați la 4 Noemvrie.

DAMIAN, mitropolit al Moldovei (1437-1451). A luat parte la Conciliul de la Florența (1438-1445).

DAMIAN, Ascanio (1914-2005, n. București), arhitect român. Prof. univ. la București. Lucrări în stil modern, sobre, adaptate mediului ambiant (Pavilionul de expoziții din Parcul Herăstrău, Aerogara Băneasa, Pavilionul central al Complexului expozițional din Piața Presei Libere – în București, Ambasada României din Varșovia).

DAMIAN, Horia (1922-2012, n. București), pictor și sculptor român. Stabilit în Franța (1946). Compoziții în care geometria formelor și claritatea culorii servesc ideii de echilibru, permanență și monumentalitate (ciclurile „Piramide”, „Coline”); vitralii pentru biserica din Audincourt, intrarea monumentală a teatrului-muzeu „Salvador Dali” de la Figueras (Spania), „Coloana” pentru orașul Saint-Denis.

DAMIAN, Mircea (pseud. lui Constantin Mătușa) (1899-1947, n. Izvoru, jud. Olt), scriitor român. Romane ale periferiei și umanității degradate („De-a curmezișul”, „Celula nr. 13”, „Rogojina”).

DAMIAN, Simion (1930-2012, Alba Iulia), critic literar român. Stabilit în Germania. Eseuri despre proza română interbelică („Intrarea în castel”, „G. Călinescu romancier”) și despre mari scriitori și artiști europeni ai sec. 20 („Duelul invizibil”).

DAMIAN medic, gr. Δαμιανός, cf. Δαμία, zeiță. 1. Dămian (Bîr I); Dămien/i, -ești ss.; -escu. 2. Demian, Ioan, act. 3. Cu asim. regresivă: Dimian, A., act.; -a t.; Dimieni s. 4. Domian (Buc). 5. Cu schimbarea p. fin.: Dămen, Berbea, mold. (Sd VII 329); Demenescu, I., act.; Deminescu, act. (Jiul ard); Diminescu, D., act.

Damian Folosit de aproape toate popoarele europene, Damián (fem. Damiána nu mai este în uz la noi) reproduce numele pers. gr. Damianós, pe care specialiștii îl încadrează în aceeași familie cu vechile și frecventele Damas, Damasias (un arhonte cu acest nume este cunoscut din 586 î.e.n.), Damasiklos și Damasikles, Damasippos și Hippodamas (ultimele compuse din damas și hippos, diferită fiind ordinea în care apar), Damasos (atestat și în Iliada), Polydamas etc. Tema comună a acestor nume, dama- de la verbul damáo „a domestici, a îmblînzi”, aparține rădăcinii indo-europene *dom-, reprezentată prin lat. domus „casă”, gr. domos, sanscr. dámas, v. sl. domú și este înrudită cu lat. domesticus, domesticare, iar prin acestea chiar cu rom. domestic, a domestici. Foarte rar în perioada clasică, Damianos are șansa să pătrundă în onomasticonul creștin și să ajungă pînă astăzi datorită cultului deosebit de vechi și răspîndit al martirilor → Cosma și Damian, așa-numiți „doctori fără arginți”. Din greacă, numele pătrunde în onomastica slavă (v. sl. Damiianu, ucr. Demiana, în sec. 15), prin intermediul căreia Damián se răspîndește și la români. Foarte răspîndit mai ales în Transilvania (aici trebuie luată în considerație și influența latino-catolică) ca nume de botez sau de familie, numele apare și sub formele Dămian, Demian, Dimian, Doma. ☐ Fr. Damien, germ. Damianus, it. Damiano, sp. Damián, magh. Damjan, Demjan, Demjen, Damos, Demeny, bg. Damian, Dămian, Demian, scr. Damian, rus. Demian, -a, Damian, -a.

BOGDAN, Damian P. (1907-1991, n. Buteșri, Basarabia), istoric și slavist român. Prof. univ. la București. Creator de școală în domeniul științelor auxiliare ale istoriei („Caracterul limbii textelor slavo-române”, „Compendiu al paleografiei româno-slave”).

DĂMIAN, Samuilă (?-c. 1749), primul călător român care a încercat să realizeze înconjurul Pământului. Începând din 1744, a străbătut Germania, Franța, Olanda și Anglia, a traversat Atlanticul, America de Nord spre S până la New Orleans și a dispărut în regiunea M. Caraibilor.

Dămi/an, Dămien, -ești etc. v. Damian 1.