2 intrări

10 definiții

damaschín, -ă [At: COSTINESCU / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr damasquin, it damaschino] 1 sn Obiect cu încrustrații de aur sau de argint, realizat după modelul celor lucrate în Damasc Si: (înv) damaschinură. 2. sf (Îvr) Damasc (1).

Damaschin m. (St. Ion), părinte al Bisericii ortodoxe, născut la Damasc, a scris opere teologice și filozofice (676-760).

Damaschin m. episcop de Buzău (1703) și de Râmnic (1710-1726), învățat elenist, a lucrat la traducerea și tipărirea cărților bisericești în limba română.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DAMASCHIN (?-1725), prelat și cărturar român. Episcop al Buzăului (1703-1708), apoi al Râmnicului (1708-1725). S-a pronunțat pentru înlocuirea limbii slavone cu cea română în cărțile de cult. Traduceri care, pe lângă funcția lor religioasă, au și valoare literară („Apostolul”, „Învățătura despre șapte taine”, „Sfânta și dumnezeiasca evanghelie”).

DAMASCHIN gr. Δαμασϰηνός; „din Damasc”. 1. – frecv.; 1718 (BCI IV 208); -a f. (P1; Sd XXII 262). 2. Cu afer.: Maschin, olt (Cand 131); prob. Mascan popa (17 B II 45). 3. Prob. Schina hatman (Hurm. XIII); dar Shina (Arh) < gr. σχοινᾶς „frînghier”. 4. Cf. Mischie act. < tc. „oțel de Damasc”.

BOJINCA, Damaschin (1802-1869, n. sat Gîrliște, jud. Caraș-Severin), jurist și publicist român. Profesor de drept civil și roman la Academia Mihăileană din Iași, ministru de Justiție (1860-1861); susținător al ideilor promovate de Școala Ardeleană.

IOAN DAMASCHINUL (c. 675-749), teolog bizantin, ultimul Sfânt Părinte al Bisericii. Adversar al iconoclasmului și susținător al cultului icoanelor, s-a remarcat ca polemist, orator, dar mai ales ca imnolog; cu el se încheie epoca patristică. A sistematizat dogmele Bisericii creștine și a luat poziție critică față de erezii („Izvorul cunoașterii”, „Cele trei tratate contra iconoclaștilor”, „Despre Sfânta Treime”, „Contra ereziei nestoriene”, „Dialog contra maniheilor”). Opera sa principală este „Dogmatica”, iar ca imnograf „Octoihul”. Prăznuit la 4 dec.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Damaschin v. Ioan Damaschin.

Damaschin (†1725), episcop al Râmnicului, n. în com. Voinești, jud. Dâmbovița, fost dascăl la școala de slavonie din București, având o temeinică pregătire cărturărească și cunoscător al limbilor latină, greacă și slavă. Între 1702 și 1708 a fost episcop al Buzăului, iar din 1708 episcop al Râmnicului. Încă de la Buzău a început traducerea cărților de slujbă în limba română, iar din 1724 a înființat și o tipografie, unde a tipărit Ceaslovul, Învățătura despre șapte taine și Psaltirea. Prin lucrările sale a adus o însemnată contribuție la dezvoltarea limbii literare românești.

Ioan Damaschinul (†749), sfânt cuvios, erudit al ortodoxiei. Fiind în tinerețe înalt funcționar fiscal al Siriei, a fost obligat de califul Omar II să treacă la islamism, dar a refuzat și a intrat în monahism la m-rea sf. Sava. Prieten cu patriarhul Constantinopolului Ioan V (706-735 d. Hr.), a luptat împotriva iconoclaștilor, remarcându-se ca polemist, orator, dar mai ales ca imnolog. A compus canoane, tropare și imnuri religioase (De tine se bucură...) și este primul care a scris irmoase. Opera sa principală este Dogmatica, sinteză a gândirii dogmatice patristice, iar ca imnograf Octoihul. Este sărbătorit la 4 decembrie.

Intrare: Damaschin
Damaschin
Intrare: damaschin
damaschin
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.