Dalmația provincie iugo-slavă pe Marea Adriatică: 694.000 loc. cu cap. Zara (Dalmat).

DALMAȚIA, reg. istorică (c. 5 mii km²) pe litoralul oriental al M. Adriatice în Croația și Iugoslavia, cu țărm dantelat, dublat de numeroase ins. alungite (țărm dalmatic). Orașe pr.: Dubrovnik, Split, Zadar, Kotor. Relief muntos calcaros; culmi paralele cu țărmul (M-ții Velebit și Alpii Dinarici), cu alt. până la 1.900 m. Expl. de bauxită, marmură, cărbuni, bitum. Citrice, măslini; viticultură. Creșterea ovinelor. Pescuit. Turism. În Antic., D. a fost populată de triburile de iliri: dalmați (de unde și denumirea de D.), liburni ș.a. Cucerită de romani (sec. 1 î. Hr.). Din sec. 6 până în 1420, D. a cunoscut numeroase stăpâniri (bizantină, croată, maghiară, sârbă ș.a.). Insulele și orașele de coastă, cu excepția Dubrovnikului, au fost dependente de Veneția (1420-1797). Anexată de Austria în 1797, D. a fost înglobată Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor în 1918. Din 1945, D. a intrat în componența Muntenegrului (partea de S) și a Croației.