DACIAN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și prin nisipuri cu intercalații de gresii, marne și pietrișuri, conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.

dacian¹, ~ă a [At: LM / Pl: ~ieni, ~iene / E: Dacia + -an] (Înv) 1-4 smf, a Dac¹ (1-4). 5-8 a Dac¹ (7-10).

dacian², ~ă [At: ONCESCU, G. 219 / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr dacien] 1 sn Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, printr-un complex de nisipuri, argile, gresii și bogate zăcăminte de petrol și lignit. 2 sn Grup de straturi din dacian² (1). 3 a Care aparține dacianului² (1). 4 a Referitor la dacian² (1). 5 Specific dacianului² (1).

DACIAN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.

DACIAN s. n. (Geol.) Al treilea etaj al pliocenului din estul Europei, reprezentat în țara noastră printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., de o grosime pînă la 450 m, conținînd zăcăminte bogate de petrol și de lignit. – Pronunțat: -ci-an.

DACIAN s.n. Al treilea etaj al pliocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. dacien].

DACIAN, -Ă adj., s. n. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei. (< fr. dacien)

dacian¹ (desp. -ci-an) adj. m., pl. dacieni (desp. -ci-eni); f. daciană, pl. daciene

dacian² (desp. -ci-an) s. n.

dacian² (-ci-an) s. n.

dacian¹ (-ci-an) adj. m., pl. dacieni (-ci-eni); f. daciană, pl. daciene

dacian adj. m. (sil. -ci-an), pl. dacieni (sil. -ci-eni); f. sg. daciană, pl. daciene

dacian s. n. (sil. -ci-an)

DACIAN, lon (1911-1981, n. Saschiz, jud. Mureș), tenor român. Cultură vocală și aptitudini scenice afirmate în repertoriul de operetă românesc („Lăsați-mă să cânt”, „Ana Lugojana”) și universal („Vânzătorul de păsări”, „My Fair Lady”).

DACIAN, al treilea etaj al Pliocenului din SE Europei (Bazinul Dacic), caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; petrografic este reprezentat prin nisipuri cu intercalații de gresii, marne și pietrișuri. În D. s-au produs erupții de lave acide (M-ții Căliman) și de lave bazice (M-ții Harghita); D. din zona precarpatică prezintă zăcăminte de lignit, petrol, gaze naturale, diatomit și asfalt.