3 intrări

3 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DABOECIA Don, DABOECIA, fam. Ericaceae. Gen originar din Irlanda pînă în Nordul Spaniei și Insulele Azore, 2 specii, erbacee sau arbuști. Frunze persistente. Flori (corolă ovală cu 4 crestături scurte, 8 stamine intercalate la baza florii fără apendix, antere în formă de tub, ovar cu 4 loji) campanulate, în spice lungi. Fruct, capsulă.

Daboecia azorica Tutin et Warburg. Specie care înflorește vara. Flori roșii, frunze rulate, pe partea inferioară pîsloase, pe cea superioară pubescente. Plantă (cca 10-20 cm înălțime) la început erectă, apoi tîrîtoare.

Daboecia cantabrica (Huds.) Koch. Specie care înflorește toamna. Flori roz, purpurii sau albe, cu marginea rulată în exterior, campanulate, în ciorchine terminal, pendent. Frunze persistente, alterne, lungi de 1 cm, pe partea inferioară alb-pîsloase, pe cea superioară verzi-închis, lucioase, cu peri pe margine. Semiarbust (30-90 cm înălțime) cu lujeri roșii-maron, glandulos-pubescent.

Intrare: Daboecia (gen de plante)
Daboecia (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Daboecia
Intrare: Daboecia azorica
Daboecia azorica park  nomenclatura binară
compus
  • Daboecia azorica
Intrare: Daboecia cantabrica
Daboecia cantabrica park  nomenclatura binară
compus
  • Daboecia cantabrica