2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diríg, -ă s. m. f. (lb. arg. al elevilor) Diriginte, dirigintă ◊ „Ce părere are [...] diriga?” Sc. 15 VIII 76 p. 4. ◊ „Între ei [elevii], profesorul este numai proful (sau profa), diriginta este diriga sau dirigul evident pornind de la abrevieri.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] diriga a respins cu fermitate această ipoteză [...]” Caț. 20/95 p. 6 (abreviere din dirig[inte], dirig[intă]; VRC 279, Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)

* diríg, a -íge v. tr. (lat. dirigo, -igere). Formă maĭ latinizată, fără participiu, îld. dirijez. V. corig.

DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Învechit) A conduce, a dirija.

DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dirig, -ă, dirigi, -e s. m., s. f. (șc.) diriginte.

Intrare: dirig
dirig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dirige
verb (VT664)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dirige
  • dirigere
  • dirigând
  • dirigându‑
singular plural
  • dirige
  • dirigeți
  • dirigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dirig
(să)
  • dirig
  • dirigeam
a II-a (tu)
  • dirigi
(să)
  • dirigi
  • dirigeai
a III-a (el, ea)
  • dirige
(să)
  • diri
  • dirigea
plural I (noi)
  • dirigem
(să)
  • dirigem
  • dirigeam
a II-a (voi)
  • dirigeți
(să)
  • dirigeți
  • dirigeați
a III-a (ei, ele)
  • dirig
(să)
  • diri
  • dirigeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dirige

etimologie: