2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscălești, adj. (Rar) De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl; dăscălicesc. – Dascăl + suf. -esc.

dăscălesc, ~ească a [At: NEGRUZZI, S. I, 12 / Pl: ~ești / E: dascăl + -esc] 1-3 Care se referă la dascăl (1-3). 4 (Înv) Dăscălicesc. 5 (Rar) Care se referă la dascăl (14). 6 Caracteristic pentru dascăl (14).

DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscălești, adj. De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl; dăscălicesc. – Dascăl + suf. -esc.

DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscălești, adj. Al dascălului, de dascăl, caracteristic dascălului. De vreme ce... am învățat a ceti lesniciosul metod al abecedarului d-tale... nu sînt la îndoială vă voi învăța a scrie iarăși fără ajutorul dăscălesc. NEGRUZZI, S. I 12.

DĂSCĂLÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru dascăli; de dascăl. /dascăl + suf. ~esc

1) dăscălésc, -eáscă, adj. Fam. De dascăl, didactic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăscălésc (rar) adj. m., f. dăscăleáscă; pl. m. și f. dăscăléști

dăscălésc adj. m., f. dăscăleáscă; pl. m. și f. dăscăléști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂSCĂLÉSC adj. (rar) dăscălicesc. (Treburi ~ești.)

DĂSCĂLESC adj. (rar) dăscălicesc. (Treburi ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DĂSCĂLESCU, Nicolae Ionică (1884-1969, n. sat Căciulești, jud. Neamț), general român. S-a remarcat în luptele de la Praid-Sovata, Mărășești și Cireșoaia (1917). A comandat corpul 2 armată (1941-1945) pe Frontul de Est și pe cel de Vest, distingându-se în bătăliile de la Țiganca și Cotul Donului, și Armata 4 (ian.-febr.. mart.-mai 1945), în luptele din Ungaria și Cehoslovacia. Arestat și deținut în închisoare (1951-1955).

Intrare: Dăscălescu
Dăscălescu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dăscălescu
Intrare: dăscălesc
dăscălesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălesc
  • dăscălescul
  • dăscălescu‑
  • dăscălească
  • dăscăleasca
plural
  • dăscălești
  • dăscăleștii
  • dăscălești
  • dăscăleștile
genitiv-dativ singular
  • dăscălesc
  • dăscălescului
  • dăscălești
  • dăscăleștii
plural
  • dăscălești
  • dăscăleștilor
  • dăscălești
  • dăscăleștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăscălesc

  • 1. rar De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dăscălicesc attach_file un exemplu
    exemple
    • De vreme ce... am învățat a ceti lesniciosul metod al abecedarului d-tale... nu sînt la îndoială vă voi învăța a scrie iarăși fără ajutorul dăscălesc. NEGRUZZI, S. I 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dascăl + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09