2 intrări

3 definiții

dăngá vt [At: ZEITSCHRIFT, XVIII, 75 / Pzi: ~ghez / E: dang] 1 (Îvr; c. i. animale) A marca cu dangala Si: (reg) dăngălui. 2 (Pgn; c. i. oameni sau părți ale corpului) A înfiera.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Dăng/a, -eni, -ești v. D i n g ă II 1.

DINGĂ – DĂNGA – DÎNGA cf. subst. dang – dîng (sunet) și prep. dingă (lîngă) (DLR). I. 1. Dinga (Dm; Ștef; Isp VI; Bîr; Dinga, R. (Băl II); – pitar (Vel); – vornic (16 A II 171); – răzeș (Sd VII 304); – ard. (DR II 687). 2. Dingu, A. (Hris I 511). 3. Dingoaia f. (Vel). 4. Ding/an, mold. (17 A I 101, V 88, 327; Sur XXIV); -ani, -eni ss.; Dingeanii s. azi Dîngeni. II. 1. Dănga, Gh. (Băl I); Dăng/eni s. (Dm); -ești s. (Cat) azi Dîng/eni, -ești, ss. act. 2. Dînga b., mold.; -D. (A Gen I 61).

Intrare: Dănga
Dănga
Intrare: dănga
dănga
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.