2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

dâmb sn [At: (a. 1611) URICARIUL XVII, 194 / V: (îrg) ~mp, (reg) ~bă sf / Pl: ~uri / E: mg domb] 1 Formă de relief mai mică decât dealul Si: colină, colnic. 2 Ridicătură de pământ pe marginea unui șanț, a unei ape, a unei gropi etc. 3 (Reg) Semn de hotar (între două moșii). 4 (Reg; îf ~bă) Bătătură (în tălpi sau la mâini). 5 (Reg; îf ~bă) Umflătură de la acul albinei.

DÂMB ~uri n. 1) Formă de relief mai mică decât dealul; delușor; colină. 2) Ridicătură (mică) de pământ la marginea unei gropi sau a unui șanț. /<ung. domb

dâmb n. deal mai mic și rotund de formă conică, purtând diferite numiri după mărimea și conformațiunea lui: culme, grind, gruiu, măgură, movilă, muncel, runc, etc. [Ung. DOMB].

DÎMB, dîmburi, s. n. Ridicătură de teren mai mică decît dealul; delușor, colină, colnic. Te-aștept mîne în zori! a răcnit el de departe, de pe un dîmb. SADOVEANU, N. F. 56. Pîrîul... ocolea pe sub niște dîmburi și pe sub niște locuri de pășune. GALACTION, O. I 293. Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb. CREANGĂ, A. 54. ♦ Ridicătură mică de pămînt (la un șanț, la o groapă etc.). Tăcuți, se așezară pe un dîmb moale, cu iarba mare, deasupra malului nalt, sub streșina ramurilor zăvoiului. SADOVEANU, O. IV 77. După ce culege florile vine la drum cu brațul încărcat, se așază pe dîmbul șanțului... le întocmește într-un buchet. IBRĂILEANU, A. 48.

Dâmbu n. afluent al Teleajănului în jud. Prahova.

dîmb n., pl. urĭ (ung. domb, dîmb). Înălțătură mult maĭ mică de cît dealu, chear de cîtiva metri. – Dim. -uléț, -ușór, pl. ețe, oare; în nord și -óc, pl. oace.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dâmb s. n., pl. dấmburi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂMB s. (GEOGR.) înălțime, ridicătură, (rar) înălțătură, (reg.) dâlmă. (Înaintea dealului se află un ~.)

DÎMB s. (GEOGR.) înălțime, ridicătură, (rar) înălțătură, (reg.) dîlmă. (Înaintea dealului se află un ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dîmb (dấmburi), s. n. – Deal, înălțime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban); cf. dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu dîlm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminări cu gîlmă „protuberanță”. – Der. dîmbos, adj. (muntos); dîmbeț (var. dumbeț), s. n. (munte mic); dumbeț, s. m. (plantă, Teucrium chamaedrys). Cf. Pușcariu, Dacor., I, 231.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dâmb, dâmburi, (dâmboc), s.n. – Deal, colină: „Du-te ’ntoarce turma-ncoace, / De pă văi, de pe dâmboace” (Lenghel, 1985: 230). ♦ (top.) Dâmba, deal în Săcel. ♦ (onom.) Dâmb, Dâmbu, Dâmban, Dâmboiu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș (DNF, 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din magh. domb „ridicătură, movilă” < sl. dabǔ (Scriban, Șăineanu, Cihac, Candrea, DEX, MDA).

dâmb, -uri, (dâmboc), s.n. – Deal, colină: „Du-te ’ntoarce turma-ncoace, / De pă văi, de pe dâmboace” (Lenghel 1985: 230). – Din magh. domb „deal”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÎMB subst. 1. Dîmb/a jude (Dm; Ștef); -ești s. (RIB XV 23). 2. Dîmboiu, fam., 1628 (Paș). 3. Dîmbocea (Glos; AO X 129). 4. Dumba, N. (Am); – T., ard; – Gh., ar. (Cara 96, 102); – Rafael, ar. (RI IX 114).

Intrare: Dâmb
Dâmb nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dâmb
Intrare: dâmb
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâmb
  • dâmbul
  • dâmbu‑
plural
  • dâmburi
  • dâmburile
genitiv-dativ singular
  • dâmb
  • dâmbului
plural
  • dâmburi
  • dâmburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dâmb

  • 1. Formă de relief mai mică decât dealul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colină (geol.) colnic delușor diminutive: dâmbuleț 3 exemple
    exemple
    • Te-aștept mîne în zori! a răcnit el de departe, de pe un dîmb. SADOVEANU, N. F. 56.
      surse: DLRLC
    • Pîrîul... ocolea pe sub niște dîmburi și pe sub niște locuri de pășune. GALACTION, O. I 293.
      surse: DLRLC
    • Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb. CREANGĂ, A. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Tăcuți, se așezară pe un dîmb moale, cu iarba mare, deasupra malului nalt, sub streșina ramurilor zăvoiului. SADOVEANU, O. IV 77.
        surse: DLRLC
      • După ce culege florile vine la drum cu brațul încărcat, se așază pe dîmbul șanțului... le întocmește într-un buchet. IBRĂILEANU, A. 48.
        surse: DLRLC

etimologie: