2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTREMUR, cutremure, s. n. 1. Mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței Pământului, provocată fie de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc., fie de forțele mareice, ciocnirea unor meteoriți cu Pământul; seism. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică, groază; panică. – Din cutremura (derivat regresiv).

cutremur [At: PSALT. 3 / 15 / Pl: ~e, (înv) ~uri, ~i sm / E: drr cutremura] 1 Zguduitură. 2 (Șîs) ~ de pământ Mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței pământului, provocată de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc. Si: seism, (înv) cutremurare (4), (pop) cutremurat1 (4), cutremurătură (4). 3 (Fig) Înfiorare. 4 (Fig) Groază. 5 (Fig) Panică.

CUTREMUR, cutremure, s. n. 1. Mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței pământului, provocată de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc.; seism. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică, groază; panică. – Din cutremura (derivat regresiv).

CUTREMUR, cutremure, s. n. 1. (Adesea determinat prin «de pămînt») Mișcare oscilatorie puternică a scoarței pămîntului, provocată de dizlocări subterane, de erupții vulcanice etc. De. prin văi ajungea un vuiet surd... ce prevestea apropierea unui cutremur de pămînt. HOGAȘ, M. N. 216. Prin cutremur pămîntul rovini deschide. CONACHI, P. 265. Cînd se întîmplă cutremure de pămînt, omul e foarte ingrijat. ȘEZ. II 193. 2. Fig. înfiorare, cutremurare, fiori (de spaimă, de scîrbă, mai rar de plăcere); p. ext. frică, groază. S-a scuturat în întreaga-i făptură de un cutremur și a închis ochii ca și cum ar fi poftit să moară. SADOVEANU, N. F. 15. Zău, mamă, de cîte ori mă gîndesc la boierul acela, parcă m-apucă un fel de cutremur. BUJOR, S. 87. Flori cîntau în aer... și murmurul lor implea lumea de un cutremur voluptos. EMINESCU, N. 66. Se duse acasă, plin de frică și cutremur. ȘEZ. V 35. ◊ Fig. Văile gem și geme și urlă pămîntul, Plin de cutremur și el, de spaima cumplitului urlet. COȘBUC, P. II 61.

CUTREMUR ~e n. 1) Mișcare bruscă și puternică a scoarței pământului, cauzată de dislocări tectonice, erupții vulcanice etc.; seism. 2) fig. Zguduire nervoasă; înfiorare. /v. a cutremura

cutremur n. 1. fapta de a se cutremura; 2. mișcare violentă care sgudue pământul: aprigul cutremur de munți răsturnător AL. [Abstras din cutremurà].

2) cutrémur, a v. tr. (lat. contrémulo, -trĕmulare saŭ rom. cu și tremur). Zguduĭ din temelie, zguduĭ tare: acest om cutremură casa cînd merge. Fig. Îngrozesc: mă cutremurĭ cu vorba asta. V. refl. Tremur din temelie: pămîntu s’a cutremurat. Fig. Mă îngrozesc: auzind trista veste, s’a cutremurat.

1) cutrémur n., pl. e (d. cutremur 2). Zguduitură din temelie: cutremur de pămînt.

CUTREMURA, cutremur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

CUTREMURA, cutremur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

cutremura vtr [At: PSALT. 114/4 / V: ~trăm~, ~trim~ / Pzi: cutremur / E: ml *contremule, -are cf tremura, cutremur] 1-2 A tremura sau a face să tremure, să se zguduie. 3-4 A (se) înfiora. 5-6 (Pex) A (se) îngrozi. 7-8 (D. pământ) A (se) zgudui din cauza unui cutremur (2).

CUTREMURA, cutremur, vb. I. Refl. 1. (Despre pămînt) A se zgudui din cauza unui cutremur, a suferi o zguduire seismică. Se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. GREANGĂ, P. 54. ♦ (Despre obiecte acționate de cineva) A se zgudui, a se clătina, a se scutura, a tremura. I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, L. 9. ◊ (Prin exagerare) Cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic... sub ropotul de trăsnete. HOGAȘ, M. N. 176. Răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Tranz. Tresărind în cercuri albe, El [lacul] cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. ◊ (Prin exagerare) Porunca luiDima a izbucnit cutremurînd... zidurile vechi. GALAN, Z. R. 247. Trîmbița de alamă cutremura castelul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. 2. Fig. (Despre oameni) A se înfiora, a tresări (de spaimă, de scîrbă); p. e xt. a se înspăimînta, a se îngrozire cutremurară la un astfel de gînd. SAHIA, N. 105. Să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost-nainte vremuri. IOSIF, PATR. 5. Auziră, la o depărtare, o strigătură puternică. Toți se cutremurară. RETEGANUL, P. II 41. Sufletul lui se cutremura la gîndirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. ◊ Tranz. Un fulger și-a deschis cărare, Cutremurîndu-mi pieptul șubred. GOGA, C. P. 11. Mai aruncă-ți o privire... Peste vechea zbuciumare ce cutremură-al meu piept. MACEDONSKI, O. I 272. Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMINESCU, O. I 155.

A SE CUTREMURA mă cutremur intranz. 1) A se zgudui sub acțiunea unui cutremur. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înfiora; a se înspăimânta. /<lat. contremulare

A CUTREMURA cutremur tranz. A face să se cutremure. /<lat. contremulare

cutremurà v. a tremura din toate puterile, a se înfiora. [Cf. lat. CONTREMULUS, care tremură foarte].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cutremur (desp. cu-tre-) s. n., pl. cutremure

cutremur (cu-tre-) s. n., pl. cutremure

cutremur s. n. (sil. -tre-), pl. cutremure

cutremura (a ~) (desp. cu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. cutremur, 3 cutremură; ind. prez. 1 sg. să cutremur, 3 să cutremure

cutremura (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutremură

cutremura vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutremur, 3 sg. și pl. cutremură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUTREMUR s. v. fior, groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare.

CUTREMUR s. (GEOL., MET.) seism, zguduială, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturătură. (Un ușor ~ de pământ.)

cutremur s. v. FIOR. GROAZĂ. ÎNCRÎNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOȘARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. OROARE. SPAIMĂ. TEROARE.

CUTREMUR s. (GEOL., MET.) seism, zguduială, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturătură. (Un ~ ușor de pămînt.)

CUTREMURA vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dârdâi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții când trec mașinile.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. v. îngrozi.

CUTREMURA vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dîrdîi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (Se ~ la auzul acestei vești.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cutremura (cutremur, cutremurat), vb.1. A face să tremure. 2. A scutura, a clătina. – 3. A înfiora, a inspira teamă, a îngrozi. – 4. (Refl.) A se cutremura pămîntul ca urmare a unui seism. – 5. (Refl.) A se speria. – Mr. cutream(b)ur, megl. cutrumur. Lat. *contrĕmŭlāre (Pușcariu 475; DAR). Este de asemenea posibil să fie vorba de o der. internă de la tremura, cu cu- expresiv. – Der. cutremur, s. n. (scuturătură; tremur; seism; teroare); cutremurător, adj. (îngrozitor).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUTRÉMUR (< cutremura) s. m. 1. Zguduire bruscă și puternică, de scurtă durată, a scoarței Pămîntului, cauzată fie de factori interni (mișcări tectonice, erupții vulcanice), fie de factori externi (forțele mareice, căderi mari de presiune atmosferică, ciocnirea unor meteoriți cu Pămîntul). Îi sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanșează energia care provoacă c.) și epicentrul (proiecția hipocentrului la suprafața scoarței Pămîntului). Intensitatea c. se măsoară pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugătoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – în provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – în provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Perú, 70 mii morți. În România s-au înregistrat pierderi de vieți omenești și mari pagube materiale în c. din 10 nov. 1940 și 4 mart. 1977. 2. Fig. Înfiorare; p. ext. teamă, frică, groază; panică.

Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei – Vlahuță, poezia Din prag. Poetul nu se teme de moartea fizică, ci de cea spirituală. Sensul e clar precizat în versurile următoare: „Bine e să știi, la moarte, că o dungă lași – un nume C-ai săpat la zidul nopții – c-ai muncit să-ți scoți în lume Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea. Urma-ți va fi cunoscută pe-unde ți-ai purtat scînteia…” Așadar, o pledoarie pentru a crea opere durabile, prin care să trăiești și după moarte. În același spirit Montaigne spunea: „Ce nest pas la mort, cest le mourir qui minquiète”. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi lovit de cutremur expr. (iron.) a fi fricos.

Intrare: cutremur
  • silabație: cu-tre-mur info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutremur
  • cutremurul
  • cutremuru‑
plural
  • cutremure
  • cutremurele
genitiv-dativ singular
  • cutremur
  • cutremurului
plural
  • cutremure
  • cutremurelor
vocativ singular
plural
Intrare: cutremura
  • silabație: cu-tre-mu-ra info
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cutremura
  • cutremurare
  • cutremurat
  • cutremuratu‑
  • cutremurând
  • cutremurându‑
singular plural
  • cutremură
  • cutremurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutremur
(să)
  • cutremur
  • cutremuram
  • cutremurai
  • cutremurasem
a II-a (tu)
  • cutremuri
(să)
  • cutremuri
  • cutremurai
  • cutremurași
  • cutremuraseși
a III-a (el, ea)
  • cutremură
(să)
  • cutremure
  • cutremura
  • cutremură
  • cutremurase
plural I (noi)
  • cutremurăm
(să)
  • cutremurăm
  • cutremuram
  • cutremurarăm
  • cutremuraserăm
  • cutremurasem
a II-a (voi)
  • cutremurați
(să)
  • cutremurați
  • cutremurați
  • cutremurarăți
  • cutremuraserăți
  • cutremuraseți
a III-a (ei, ele)
  • cutremură
(să)
  • cutremure
  • cutremurau
  • cutremura
  • cutremuraseră
cutrămura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cutrimura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cutremur, cutremuresubstantiv neutru

  • 1. Mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței Pământului, provocată fie de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc., fie de forțele mareice, ciocnirea unor meteoriți cu Pământul. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De prin văi ajungea... un vuiet surd... ce prevestea apropierea unui cutremur de pămînt. HOGAȘ, M. N. 216. DLRLC
    • format_quote Prin cutremur pămîntul rovini deschide. CONACHI, P. 265. DLRLC
    • format_quote Cînd se întîmplă cutremure de pămînt, omul e foarte îngrijat. ȘEZ. II 193. DLRLC
  • 2. figurat Cutremurare, fior, înfiorare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a scuturat în întreaga-i făptură de un cutremur și a închis ochii ca și cum ar fi poftit să moară. SADOVEANU, N. F. 15. DLRLC
    • format_quote Zău, mamă, de cîte ori mă gîndesc la boierul acela, parcă m-apucă un fel de cutremur. BUJOR, S. 87. DLRLC
    • format_quote Flori cîntau în aer... și murmurul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. EMINESCU, N. 66. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Frică, groază, panică, teamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se duse acasă, plin de frică și cutremur. ȘEZ. V 35. DLRLC
      • format_quote figurat Văile gem și geme și urlă pămîntul, Plin de cutremur și el, de spaima cumplitului urlet. COȘBUC, P. II 61. DLRLC
etimologie:

cutremura, cutremurverb

  • 1. reflexiv (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. GREANGĂ, P. 54. DLRLC
    • 1.1. reflexiv tranzitiv A (se) clătina, a (se) scutura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, L. 9. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic... sub ropotul de trăsnete. HOGAȘ, M. N. 176. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
      • format_quote Tresărind în cercuri albe, El [lacul] cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Porunca lui Dima a izbucnit cutremurînd... zidurile vechi. GALAN, Z. R. 247. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Trîmbița de alamă cutremura castelul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se cutremurară la un astfel de gînd. SAHIA, N. 105. DLRLC
    • format_quote Să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost-nainte vremuri. IOSIF, PATR. 5. DLRLC
    • format_quote Sufletul lui se cutremura la gîndirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. DLRLC
    • format_quote Un fulger și-a deschis cărare, Cutremurîndu-mi pieptul șubred. GOGA, C. P. 11. DLRLC
    • format_quote Mai aruncă-ți o privire... Peste vechea zbuciumare ce cutremură-al meu piept. MACEDONSKI, O. I 272. DLRLC
    • format_quote Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Auziră, la o depărtare, o strigătură puternică. Toți se cutremurară. RETEGANUL, P. II 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.