4 intrări

40 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cute1 av [At: BELDIMAN, N. P. II 86 / E: nct] Câte.

cute4 sf [At: I. CR. V, 152 / Pl: nct / E: nct] (Buc) Tutun de pipă din frunze întregi.

cute3 sf [At: PAMFILE, J. II 327 / Pl: nct / E: nct] (Pop) Parte a cimpoiului făcută din soc și introdusă în carabă.

cute2 sf [At: DOSOFTEI, PS. 173 / V: ~de / Pl:cuți/ E: ml cos, cotis] 1 Piatră de gresie folosită pentru ascuțit uneltele tăioase Si: acer. 2 Miezul apătos și cleios, având forma unei dungi, din pâinea necoaptă bine Si: clisă, slănină. 3 Albie naturală pe coasta unui deal Cf canal, șanț, ududui.

CÚTE, cute, s. f. Piatră de gresie pentru ascuțit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – Lat. cos, cotis.

CÚTE, cute, s. f. Piatră de gresie pentru ascuțit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – Lat. cos, cotis.

CÚTE, cute, s. f. Piatră de ascuțit instrumente tăioase (în special coasa); gresie. Moșneagul... scoase cutea... și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71. Cosașii mergeau înainte... oprindu-se din cînd în cînd, ca să-și scoață cutea din teacă și să tragă cu ea de-a lungul coasei. SLAVICI, O. I 238. Ea scoase din fundul unei lăzi... o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21.

cúte s. f., g.-d. art. cútei; pl. cúte

cúte s. f., g.-d. art. cútei; pl. cúte

CÚTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (~ pentru ascuțit coasa.)

cúte (cúte), s. f. – Piatră de ascuțit. – Megl. cuti. Lar. cos (Pușcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca floremfloare. Pare a se datora analogiei cu cuțit și ascuți.

CÚTE ~ f. Bucată de rocă dură (piatră) folosită pentru ascuțit obiecte tăioase; gresie. /<lat. cos, cotis

cúte2 s.f. (reg.) parte a cimpoiului, făcută din soc și vârâtă în carabă.

cúte3 s.f. (reg.) tutun făcut din frunze netăiate, pentru lulea.

cúte1 s.f. (reg.) 1. piatră de ascuțit coasa; gresie, piatră, arcer. 2. dunga din pâinea necoaptă; clisă. 3. canal pe coasta unui deal.

cute f. piatră de ascuțit cuțitele. [Lat. COTEM].

cúte f. (lat. côs, côtis, cute; it. cote, pv. cot, vfr. couz, nfr. queux, queue. V. cuțit). Est. Gresie, peatră de ascuțit. V. arcer, brus, masat, tocilă.

cu sf [At: DA / Pl: ~te / E: bg кyтa] 1 Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creț2, fălci, încrețitură, pliu. 2 Urmă, dungă rămasă pe o țesătură, pe o hârtie etc, în locul unde au fost îndoite. 3 Încrețitură a scoarței pământului sub acțiunea forțelor tectonice. 4 Rid.

cuță1 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; mpl) Fâșie (de slănină).

cuță2 sf [At: REV. CRIT. III, 121 / Pl: ~țe / E: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață.

arată toate definițiile

Intrare: cută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cu cuta
plural cute cutele
genitiv-dativ singular cute cutei
plural cute cutelor
vocativ singular
plural
Intrare: cute
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cute cutea
plural cute cutele
genitiv-dativ singular cute cutei
plural cute cutelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuță cuța
plural cuțe cuțele
genitiv-dativ singular cuțe cuței
plural cuțe cuțelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cute
nume propriu (I3)