3 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CÚRIE1, curii, s. f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a Bisericii romano-catolice. – Din lat. curia.

CÚRIE2, curie, s. m. Unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.

CÚRIE1, curii, s. f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a bisericii romano-catolice. – Din lat. curia.

CURIE2 s. m. Unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.

cúrie1 (administrația pontificală, diviziune tribală) (-ri-e) s. f., art. cúria (-ri-a), g.-d. art. cúriei; pl. cúrii, art. cúriile (-ri-i-)

curie2 (unitate de măsură) [pron. cürí] (-rie) s. m., pl. curie; simb. Ci

*Curie (nume de persoană) (fr.) [pron. cürí] (-rie) s. propriu

cúrie (diviziune tribală, administrație a bisericii) s. f. (sil. -ri-e), art. cúria (sil. -ri-a), g.-d. art. cúriei; pl. cúrii, art. cúriile (sil. -ri-i-)

curíe (unitate de măsură) s. m. [pron. fr. cü-rí]; simb. Ci

CURÍE s.m. Unitate de măsură a radioactivității, egală cu activitatea unui material radioactiv în care se dezintegrează 3,7·1010 nuclee pe secundă. [Pron. cü-ri. / < fr. curie, cf. Curie – fizician francez].

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie].

CÚRIE1 s. f. 1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ◊ loc unde se aduna această unitate. 2. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ◊ senatul municipiilor. 3. administrația pontificală a bisericii catolice. (< lat. curia)

CURIE2 [CÜ-RÍ] s. m. unitate a activității substanțelor radioactive, de 3,7·1010 dezintegrări pe secundă, activitatea unei mase de radiu de 1 g. (< fr. curie)

CÚRIE1 ~i f. 1) Subdiviziune religioasă, militară și politică a tribului primitiv la romani. 2) Senatul municipiilor. 3)Administrația pontificală a bisericii romano-catolice. ~ papală. [Sil. -ri-e] /

CURIE2 [pr.: chiurí] m. Unitate de măsură a radioactivității. /<fr. Curie n. pr.

cúrie, cúrii, s.f. (reg.) curtea de casație.

Curie (Pierre) m. fizician și chimist francez, descoperi radiul (1859-1906).

curie f. 1. subdiviziunea tribului la Romani; 2. locul unde senatul roman își ținea ședințele; 3. totalul administrațiu-nilor cari constitue guvernul papal: curia romană; 4. Tr. Curtea de Casație.

*cúrie f. (lat. curia). Una din cele treĭ zecĭ de despărțirĭ ale neamuluĭ patricienilor, împărțită și ĭa [!] în zece gințĭ. Localu curiiĭ. Localu senatuluĭ. Localu orĭ-căreĭ adunărĭ. Curia romană saŭ papală, administrațiunea (ministeru) papiĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURIE [cürí] 1. Pierre C. (1859-1906, n. Paris), fizician și chimist francez. Prof. univ. la Sorbona. Contribuții în domeniile magnetismului și radioactivității. Lucrări despre fenomenul de piezoelectricitate (1880) și despre legile de simetrie la cristale. Împreună cu soția sa a descoperit și izolat elementele radiu și poloniu (1898). Premiul Nobel pentru fizică (1903). 2. Maria Sklodowska-C. (1867-1934, n. Varșovia), fiziciană și chimistă franceză de origine poloneză. Soția lui C. (1). Prof. univ. la Sorbona. Contribuții fundamentale la studiul radioactivității A pus bazele radioterapiei Premiul Nobel pentru fizică (1903) și pentru chimie (1911).

Intrare: curie (admin.; -ii)
curie (admin.; -ii) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curie curia
plural curii curiile
genitiv-dativ singular curii curiei
plural curii curiilor
vocativ singular
plural
Intrare: curie (u.m.; inv.)
curie (u.m.; inv.)
Intrare: Curie
Curie