3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

curie2 sm [At: DEX2 / P: cu-ri-e / E: fr curie] Unitate de măsură pentru radioactivitate.

curie1 sf [At: SBIERA, F. S. 330 / Pl: ~ii / E: lat curia] 1-3 (Înv) Fiecare dintre cele treizeci de subdiviziuni ale tribului primitiv la romani (cu localul și/sau personalul). 4 (Înv) Localul senatului roman. 5 (Înv) Senat municipal Si: consiliu. 6 Administrație pontificală a bisericii catolice. 7 (Înv) Corp electoral în Imperiul Habsburgic. 8 (Trs; înv) Curtea de casație. 9 (Trs; înv) Conac.

CURIE2, curie, s. m. Unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.

CÚRIE1, curii, s. f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a Bisericii romano-catolice. – Din lat. curia.

CÚRIE1, curii, s. f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a bisericii romano-catolice. – Din lat. curia.

CURIE2 s. m. Unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.

curie2 (unitate de măsură) [pron. cürí] (-rie) s. m., pl. curie; simb. Ci

*Curie (nume de persoană) (fr.) [pron. cürí] (-rie) s. propriu

cúrie1 (administrația pontificală, diviziune tribală) (-ri-e) s. f., art. cúria (-ri-a), g.-d. art. cúriei; pl. cúrii, art. cúriile (-ri-i-)

cúrie (diviziune tribală, administrație a bisericii) s. f. (sil. -ri-e), art. cúria (sil. -ri-a), g.-d. art. cúriei; pl. cúrii, art. cúriile (sil. -ri-i-)

curíe (unitate de măsură) s. m. [pron. fr. cü-rí]; simb. Ci

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie].

CURÍE s.m. Unitate de măsură a radioactivității, egală cu activitatea unui material radioactiv în care se dezintegrează 3,7·1010 nuclee pe secundă. [Pron. cü-ri. / < fr. curie, cf. Curie – fizician francez].

CÚRIE1 s. f. 1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ◊ loc unde se aduna această unitate. 2. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ◊ senatul municipiilor. 3. administrația pontificală a bisericii catolice. (< lat. curia)

CURIE2 [CÜ-RÍ] s. m. unitate a activității substanțelor radioactive, de 3,7·1010 dezintegrări pe secundă, activitatea unei mase de radiu de 1 g. (< fr. curie)

CÚRIE1 ~i f. 1) Subdiviziune religioasă, militară și politică a tribului primitiv la romani. 2) Senatul municipiilor. 3)Administrația pontificală a bisericii romano-catolice. ~ papală. [Sil. -ri-e] /

CURIE2 [pr.: chiurí] m. Unitate de măsură a radioactivității. /<fr. Curie n. pr.

cúrie, cúrii, s.f. (reg.) curtea de casație.

curie f. 1. subdiviziunea tribului la Romani; 2. locul unde senatul roman își ținea ședințele; 3. totalul administrațiunilor cari constitue guvernul papal: curia romană; 4. Tr. Curtea de Casație.

Curie (Pierre) m. fizician și chimist francez, descoperi radiul (1859-1906).

arată toate definițiile

Intrare: curie (admin.; -ii)
curie (admin.; -ii) substantiv feminin
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curie
  • curia
plural
  • curii
  • curiile
genitiv-dativ singular
  • curii
  • curiei
plural
  • curii
  • curiilor
vocativ singular
plural
Intrare: curie (u.m.; inv.)
curie (u.m.; inv.)
invariabil (I1)
Intrare: Curie
Curie nume propriu
nume propriu (I3)