2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curbet, ~ea [At: ȘIO II, 143 / Pl: ~eți, ~e / E: ns cf tc gurbet, alb kurbet, srb gurbat] 1 smf (Reg) Venetic. 2 a (Mol) Corcit.

curbắt și -ét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (cp. cu turc. kurbiĭet, vecinătate, și cu alb. kurbét, călătorie, străinătate, Kurbát, Țigan, d. turc. gurbet, călătorie, de unde și bg. gurbet, străinătate, sîrb. Gurbet, Țigan). Mold. Corcit. Subst. Intermediar: între eĭ era un Curbet posomorît, un Lividi Nicolachi (Beld. 95).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curbét (-ți), s. m. – Străin, venetic. Tc. gurbet „călătorie, emigrare” (Șeineanu, II, 143). Sec. XIX, înv. – Este dublet al lui curbăt, adj. (Mold., „corcit”), cf. alb. kurbat „țigan” (Scriban, Arhiva, 1912).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURBET, fam.; Gurbet pren. (P7 fila 32), < tc. gurbet „pribeag”, < arab. „exil”, poreclă dată țiganilor (etim. V. Bogrea DR I).

Intrare: Curbet
Curbet nume propriu
nume propriu (I3)
  • Curbet
Intrare: curbet
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curbet
  • curbetul
  • curbetu‑
plural
  • curbeți
  • curbeții
genitiv-dativ singular
  • curbet
  • curbetului
plural
  • curbeți
  • curbeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)