2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURAMÁ s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás.

CURAMÁ s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás.

curama sf [At: IORGA, S. D. IV, 65 / Pl: nct / E: ngr χουραμᾶς] (Înv) 1 Colectă. 2 Adunare a datoriilor cuiva în vederea împărțirii averii datornicului între creditori, în părți proporționale cu datoria (când averea nu acoperă toate datoriile). 3 Mâncare ciobănească preparată din carne de oaie fiartă, amestecată (după răcire) cu ceapă, piper, ardei, sare, zarzavat.

CURAMÁ s. f. (Învechit) Colectă. Avea să alerge de la unul la altul ca să facă curama, iar pedeapsa înceta, îndată ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA, S. 38.

curamà f. cotizațiune, colectă: isnaful era să alerge dela unul la altul să facă curama GHICA. [Turc. GURAMÁ, printrún intermediar grec modern].

curamá f. (ngr. kuramás, d. turc. ghurema, debitorĭ și creditorĭ, ar. ghurema, care e pl. luĭ gharim, id.). Vechĭ. Colectă. Azĭ. Rar. Refenea, contribuțiune, cotizațiune: aĭ băut cu noĭ: acuma plătește-țĭ curamaŭa!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curamá (înv.) s. f., art. curamáua


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curamá (-ále), s. f. – Cotizație, contribuție. Tc. gurama „totalitatea creditorilor”, prin intermediul ngr. ϰουραμᾶς (Șeineanu, II, 149; Lokotsch 682). Sec. XVIII, înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURAMA tc. kuramá „bir” 1. – (Isp IV1). 2. Coroamă, fam., buc. (M Put. 131) act. 3. Prob. Cărămaș, Arsenie, mold., act.

Intrare: Curama
Curama nume propriu
nume propriu (I3)
  • Curama
Intrare: curama
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curama
  • curamaua
plural
genitiv-dativ singular
  • curamale
  • curamalei
plural
vocativ singular
plural

curama

  • exemple
    • Avea să alerge de la unul la altul ca să facă curama, iar pedeapsa înceta, îndată ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA, S. 38.
      surse: DLRLC

etimologie: