2 intrări

10 definiții

CURĂȚÉL, -ÍCĂ, curăței, -ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. -el, -ică.

CURĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, curăței, -ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. -el, -ea, -ică.

CURĂȚÉL, -ÍCĂ, -EÁ, curăței, -ele, adj. (Despre persoane) Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit, prezentabil; p. ext. frumușel, drăguț, simpatic. Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229. ♦ (Despre animale) Curat, bine îngrijit. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele. CREANGĂ, P. 166. ♦ (Despre lucruri) Curat, ordonat. Casa nu era mare, dar era curățică. PAZ, Z. I 182. Ținuta de tîrg a lui Culai se alcătuia dintr-un surtuc curățel, pantaloni întregi și o cămașă albastră. SADOVEANU, N. F. 148. Intrarăm într-o ceainărie ce se părea mai curățea. CONTEMPORANUL, III 570. ♦ (Despre realizări ale oamenilor) Făcut cu grijă, îngrijit, bunicel. A rostit două cuvîntări mai curățele. C. PETRESCU, Î. II 260. Făcea... poezioare... uneori destul de curățele. CARAGIALE, N. F. 100

curățél adj. m., pl. curățéi; f. curățícă/curățeá, pl. curățéle

curățél adj. m., pl. curățéi; f. sg. curățícă/curățeá, pl. curățéle

CURĂȚÉL adj. îngrijit, spălat, spălățel, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)

curățel a. destul de curat, frumușel: băiat curățel.

curățél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Destul de curat, frumușel: băĭat curățel. Adv. Lucrează curățel.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURĂȚELE, com. în jud. Bihor; 3.051 loc. (1991).

CURĂȚÉL adj. îngrijit, spălat, spălățel, (înv. și reg.) acurát, (fig.) scuturát. (Un om mai ~.)

Intrare: curățel
curățel adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curățel curățelul curățea, curăți curățeaua, curățica
plural curăței curățeii curățele curățelele
genitiv-dativ singular curățel curățelului curățele curățelei
plural curăței curățeilor curățele curățelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Curățele
Curățele