3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚÁT s. n. Faptul de a (se) curăța. [Var.: curățít s. n.] – V. curăța.

CURĂȚÁT s. n. Faptul de a (se) curăța. [Var.: curățít s. n.] – V. curăța.

curățat2, ~ă a [At: LEX. MARS. 239 / Pl: ~ați. ~e / E: curăța] 1 Făcut curat prin îndepărtarea murdăriei. 2 Făcut curat prin înlăturarea asperităților, a depunerilor, a materialelor nefolositoare, a părților stricate etc. 3 (Îvp; fig) Salvat de ceva rău. 4 (D. fructe, legume, ouă etc.) Decojit. 5 (Reg) Castrat. 6 (Fig; fam) Lefter. 7 (Fig; fam; d. oameni) Al cărui viitor este compromis. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificat. 9 (Îvp) Vindecat de o boală (de piele).

curățat1 sn [At: DAMÉ, T. 120 / Pl: ~uri / E: curăța] 1-7 Curățare (1-7).

CURĂȚÁT s. n. (Și în forma curățit) Faptul de a se curăța 1. Îndepărtare a murdărie; curățire. Curățatul hainelor. 2. Îndepărtarea elementelor dăunătoare (buruieni, spini, omizi etc.) de pe un ogor, de pe un pom etc. Prășitul, care se mai numește și curățit, se face cu o sapă. PAMFILE, A. R. 144. 3. Îndepărtarea cojii, găocii, solzilor, foilor etc. de pe fructe, ouă, pește. porumb etc. [Păpușoiul] se adună grămadă, fir lîngă fir, în ogradă sau sub un adăpost și acolo se face curățitul. PAMFILE, A. R. 220. – Variantă: curățit s. n.

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

CURĂȚÍT s. n. v. curățat.

curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) esc / E: curat3] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 vt A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 vt A depănușa. 6 vr (Fig; d. cer) A se însenina. 7 vt (Înv; îe) A-și ~ obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 vtr (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 vt (Reg) A castra. 11 vr (Reg; d. mamifere) A lepăda placenta. 12 vt (Înv) A renunța. 13-14 vtr (Îvp; fig) A (se) salva de ceva rău. 15 vt (Fig; fam) A omorî. 16 vt (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 vtr (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 vtr (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 vtr A (se) mântui. 23-24 vtr A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 vtr (Înv) A (se) lămuri. 27 vr (Înv; îe) A se ~ pe altul A arunca vina pe altul. corectată

curăți vtr [At: PRAV. GOV., ap. DA / Pzi: esc / E: curăța css] 1-27 A curăța (1-27).

curățit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: curăți] 1-9 Curățat2 (1-9).

curățit1 sn [At: PAMFILE, A. R. / Pl: ~uri / E: curăți] Curățat1.

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚA, curăț, vb. I. (Și în forma curăți) I. 1. Tranz. A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655. ◊ Refl. Fig. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea ideii că partidul se întărește curățindu-se de elementele oportuniste, străine și dușmănoase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. ♦ (Cu privire la fructe, legume, ouă) A îndepărta coaja, pielița, găoacea etc. Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9. 2. Refl. A scăpa, a se vindeca de o boală (infecțioasă sau de piele). I s-a curățat fața de eczemă.Tranz. A înlătura (o boală). Am o gîscă potcovită... Cu gura pahar clătește, Multe boale curățește (Fîntîna). GOROVEI, C. 144. II. Fig. 1. Tranz. A scăpa sau a salva ceva sau pe cineva (de ceva rău). Spune-mi ce voiești... că m-ai curățit de dușmanul meu. SBIERA, P. 87. Aista e un leneș... și-l ducem la spînzurătoare ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. NEGRUZZI, S. I 141. ♦ Refl. A scăpa, a se descotorosi de cineva. Nu te teme împărate... ne curățim noi de el! ISPIRESCU, L. 327. 2. Refl. (În concepția mistico-religioasă; adesea determinat prin «de păcate») A se mîntui, a se purifica. 3. Tranz. (Cu privire la oameni) A omorî, a ucide. Cum trageți un foc, vă curățim. CAMILAR, N. I 238. Mai întîi, mă hotărîsem să te curăț. CARAGIALE, O. I 274. ♦ Refl. (Familiar) A muri, a se prăpădi. Bietul om s-a curățat în cîteva zile. 4. Tranz. (Familiar) A despuia pe cineva de bani sau de alte obiecte; a fura, a șterpeli.De bani pe mine chiar m-a curățit. CONTEMPORANUL, II 731. [Jianu] prinde la boieri De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. – Variantă: curăți, curăț și curățesc (ALECSANDRI, T. I. 366, PANN, P. V. I 157, GOROVEI, C. 144) vb. IV.

A SE CURĂȚÁ mă cúrăț intranz. 1) A deveni (mai) curat prin înlăturarea murdăriei sau a impurităților. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește; a se purifica. 3) pop. A rămâne fără nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A înceta din viață; a deceda; a muri. /Din curat

A CURĂȚÁ cúrăț tranz. 1) A face să se curățe. ~ o haină. ~ un iaz. 2) (fructe, legume, ouă etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coajă, pieliță, puf). 3) pop. A lipsi de viață; a omorî; a ucide. /Din curat

curățà v. 1. a face curat: a curăța casa, haine, mobile; 2. a lua jos coaja, frunzele, solzii: a curăța cartofi, pește; 3. a se spăla, a se scăpa de cineva, a-l prăpădi.

cúrăț, a (vest și sud) și cúrăț saŭ -ésc, a (est) v. tr. (d. curat, de unde s’a făcut curățesc, apoĭ curăț.Curăț, curețĭ, să curețe, în est curăț, curățĭ, să curățe saŭ să curățească). Fac curat măturînd, periind ș. a.: a curăța casa, haĭnele. Purific: ploaĭa a curățat aeru. Ĭaŭ coaja, frunzele, ramurile inútile, solziĭ, penele ș. a.: a curăța merele saŭ cartofiĭ de coajă, ramura de frunze, copacu de ramurĭ uscate, peștele de solzĭ, porcu de păr, țara de Jidanĭ. Iron. Despoĭ, jăfuĭesc: vulpea m’a curățat de găinĭ. Răpesc, înlătur, mătrășesc, omor: vulpea mĭ-a curățat găinile, l-a curățat de pe fața pămîntuluĭ. V. refl. Mă fac curat. Iron. Mă liberez, mă cortorosesc, scap de: s’a curățat de banĭ (ĭ-a perdut, ĭ-a cheltuit), de păcate, de un prieten plicticos, mulțĭ s’aŭ curățat (de vĭață) în războĭ (aŭ murit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: curățat (adj.)
curățat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățat
  • curățatul
  • curățatu‑
  • curăța
  • curățata
plural
  • curățați
  • curățații
  • curățate
  • curățatele
genitiv-dativ singular
  • curățat
  • curățatului
  • curățate
  • curățatei
plural
  • curățați
  • curățaților
  • curățate
  • curățatelor
vocativ singular
plural
curățit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățit
  • curățitul
  • curățitu‑
  • curăți
  • curățita
plural
  • curățiți
  • curățiții
  • curățite
  • curățitele
genitiv-dativ singular
  • curățit
  • curățitului
  • curățite
  • curățitei
plural
  • curățiți
  • curățiților
  • curățite
  • curățitelor
vocativ singular
plural
Intrare: curățat (s.n.)
curățat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățat
  • curățatul
  • curățatu‑
plural
  • curățaturi
  • curățaturile
genitiv-dativ singular
  • curățat
  • curățatului
plural
  • curățaturi
  • curățaturilor
vocativ singular
plural
curățit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățit
  • curățitul
plural
  • curățituri
  • curățiturile
genitiv-dativ singular
  • curățit
  • curățitului
plural
  • curățituri
  • curățiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: curăța
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curăța
  • curățare
  • curățat
  • curățatu‑
  • curățând
  • curățându‑
singular plural
  • curăță
  • curățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curăț
(să)
  • curăț
  • curățam
  • curățai
  • curățasem
a II-a (tu)
  • cureți
(să)
  • cureți
  • curățai
  • curățași
  • curățaseși
a III-a (el, ea)
  • curăță
(să)
  • curețe
  • curăța
  • curăță
  • curățase
plural I (noi)
  • curățăm
(să)
  • curățăm
  • curățam
  • curățarăm
  • curățaserăm
  • curățasem
a II-a (voi)
  • curățați
(să)
  • curățați
  • curățați
  • curățarăți
  • curățaserăți
  • curățaseți
a III-a (ei, ele)
  • curăță
(să)
  • curețe
  • curățau
  • curăța
  • curățaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curăți
  • curățire
  • curățit
  • curățitu‑
  • curățind
  • curățindu‑
singular plural
  • curățește
  • curățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curățesc
(să)
  • curățesc
  • curățeam
  • curății
  • curățisem
a II-a (tu)
  • curățești
(să)
  • curățești
  • curățeai
  • curățiși
  • curățiseși
a III-a (el, ea)
  • curățește
(să)
  • curățească
  • curățea
  • curăți
  • curățise
plural I (noi)
  • curățim
(să)
  • curățim
  • curățeam
  • curățirăm
  • curățiserăm
  • curățisem
a II-a (voi)
  • curățiți
(să)
  • curățiți
  • curățeați
  • curățirăți
  • curățiserăți
  • curățiseți
a III-a (ei, ele)
  • curățesc
(să)
  • curățească
  • curățeau
  • curăți
  • curățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curăța curăți

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: murdări mânji attach_file 8 exemple
    exemple
    • După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93.
      surse: DLRLC
    • Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7.
      surse: DLRLC
    • Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82.
      surse: DLRLC
    • Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8.
      surse: DLRLC
    • Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea ideii că partidul se întărește curățindu-se de elementele oportuniste, străine și dușmănoase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • I s-a curățat fața de eczemă.
      surse: DLRLC
    • Am o gîscă potcovită... Cu gura pahar clătește, Multe boale curățește (Fântâna). GOROVEI, C. 144.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. figurat tranzitiv reflexiv A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
    exemple
    • Spune-mi ce voiești... că m-ai curățit de dușmanul meu. SBIERA, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Aista e un leneș... și-l ducem la spînzurătoare ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330.
      surse: DLRLC
    • Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. NEGRUZZI, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • Nu te teme împărate... ne curățim noi de el! ISPIRESCU, L. 327.
      surse: DLRLC
  • 5. figurat reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mântui purifica
  • exemple
    • Cum trageți un foc, vă curățim. CAMILAR, N. I 238.
      surse: DLRLC
    • Mai întîi, mă hotărîsem să te curăț. CARAGIALE, O. I 274.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat tranzitiv reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fura șterpeli attach_file 2 exemple
    exemple
    • De bani pe mine chiar m-a curățit. CONTEMPORANUL, II 731.
      surse: DLRLC
    • [Jianu] prinde la boieri De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • curat
    surse: DEX '98 DEX '09

curățat (s.n.) curățit

  • 1. Faptul de a (se) curăța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Îndepărtare a murdărie.
      exemple
      • Curățatul hainelor.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Îndepărtarea elementelor dăunătoare (buruieni, spini, omizi etc.) de pe un ogor, de pe un pom etc.
      exemple
      • Prășitul, care se mai numește și curățit, se face cu o sapă. PAMFILE, A. R. 144.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Îndepărtarea cojii, găocii, solzilor, foilor etc. de pe fructe, ouă, pește. porumb etc.
      exemple
      • [Păpușoiul] se adună grămadă, fir lîngă fir, în ogradă sau sub un adăpost și acolo se face curățitul. PAMFILE, A. R. 220.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi curăța
    surse: DEX '98 DEX '09