CODALB, -Ă, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2. (Despre oameni) Cu părul blond; bălai. II. S. m. Pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă (Haliaëtus albicilla). [Var.: (reg.) cudalb, -ă, adj.] – Coadă + alb.

codalb, ~ă [At: ANON. CAR. / V: cud~ / Pl: ~i, ~e / E: coadă + alb] 1 a (D. animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2 a (D. oameni, mai ales d. fete) Cu părul blond Si: bălai. 3 a (Fig) Fățarnic. 4 sm Specie de vultur de talie mare, cu coada albă (Haliaetus albicillus). 5 sf (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).

codălbi vt [At: ALECSANDRI, T. 424 / Pzi: ~besc / E: codalb] 1 (Îrg) A nu reuși într-o întreprindere sau afacere. 2 A spăla putina Si: a o șterge. 3 A o păți.

cudălbi v vz codălbi

CODALB, -Ă, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2. (Despre oameni) Cu părul blond; bălai. II. S. m. Pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă (Haliaëtus albicilla). [Var.: (reg.) cudalb, -ă, adj.] – Coadă + alb(ă).

CODALB, -Ă, codalbi, -e, adj. 1. (Despre vite și cîini) Care are coadă (sau numai șfichiul ei) de culoare albă, iar restul părului de altă culoare (de obicei închisă). 2. (Despre oameni, mai ales despre fete) Cu plete sau coade blonde; bălai. Mărica... e prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii. DELAVRANCEA, S. 42. – Variantă: cudalb, -ă (CREANGĂ, P. 38) adj.

CODĂLBI, codălbesc, vb. ◊ IV. Intranz. (Numai în expr.) A o codălbi = a o sfecli. (Atestat cu pronunțarea regională codălghi) La franțuzește o cam codălghea; se gîdila grozav cînd îi vorbeai limbă străină. VLAHUȚĂ, O. A. III 28.

CODALB¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre animale) Care are coadă albă; cu coadă albă. 2) (despre persoane) Care are păr blond; cu păr blond; bălai. /coadă + alb[ă]

codalb (cudalb) a. 1. cu coada albă pe de margine, vorbind de vite: amândoi boi cudalbi CR.; 2. cu coadele sau pletele blonde, vorbind de fete.

codălbì v. în locuțiunea moldovenească a o codălghi: a o sfecli, a o păți: așa-i c’am codălghit-o AL. [Sensul figurat rezultă din superstițiunea populară relativă la caii codalbi (cf. abraș)].

cudalb a. V. codalb.

codálb (vest) și cudálb (est), -ă (din co = cu și dalb. Cu coadă n’are legătură). Bălțat (alb cu roș), vorbind de boiĭ de bună rasă („robust”. De aci și numele satuluĭ Cudalbĭ din Covurluĭ). Blond (?). Vultur codalb, un fel de vultur albicĭos (haliáëtus albicillus). – În R. S. (în GrS. 6, 63) „cu coada pe jumătate albă”, vorbind de oĭ. Dubios!

codălbésc v. intr. (d. codalb, adică „a te albi, a te îngălbeni de frică”). Mold. Fam. A o codălbi, a îngălbeni de frică, a o sfecli. – Pop. -ghesc.

cudálb, V. codalb.

codalb (desp. co-dalb/cod-alb) adj. m., pl. codalbi; f. codalbă, pl. codalbe

codălbi (a o ~) (înv., reg.) (desp. co-dăl-/cod-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o codălbesc, 3 sg. o codălbește, imperf. 1 o codălbeam, perf. c. 1 am codălbit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o codălbesc, 3 să o/s-o codălbească; imper. 2 sg. afirm. codălbește-o; ger. codălbind-o

!codalb¹ (co-dalb/cod-alb) adj. m., pl. codalbi; f. codalbă, pl. codalbe

!codălbi (a o ~) (înv., reg.) (co-dăl-/cod-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o codălbesc, imperf. 3 sg. o codălbea; conj. prez. 3 să o codălbească; ger. codălbind-o

codalb adj., s. m. (sil. mf. cod-) → alb

codălbi vb. (sil. mf. cod-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codălbesc, imperf. 3 sg. codălbea; conj. prez. 3 sg. și pl. codălbească

codalb.

codălbesc, -beam 1 imp.

CUDALBI, com. în jud. Galați, pe rîul Geru; 8.236 loc. (1991).