3 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cucură1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~re / E: mg kukora] (Reg) Cormană.

cucu2 sf [At: CORESI, PS. 24 / Pl: ~re / E: χούχοτρον, lat cucurum] (Înv) Tolbă de săgeți.

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.

CÚCURĂ2, cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.

CÚCURĂ2, cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.

CÚCURĂ2, cucute, s. f. (Regional) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul și care e prinsă la capătul de sus de grindeiul plugului. Uitindu-mă după dînsa, S-a rupt cucura... Cucură am făcut nouă, Dar s-a rupt grindeiu-n două. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390.

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Învechit și arhaizant) Tolbă de săgeți. Strălucitul Mehmet avea în mînile sale arc; și la șold cucura de săgeți. SADOVEANU, Z. C. 275. După ce-și închingă bine calul și-și cercetă sabia și cucura de săgeți, Ionuț se zvîrli în șa fără să atingă scările. SADOVEANU, F. J. 46. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55.

cúcură (reg., înv.) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure

cúcură (tolbă de săgeți, parte a plugului) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure

CUCÚRĂ s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.

cúcură (-re), s. f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.

cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).

CÚCURĂ1 ~e f. Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. /<ngr. kukora

CÚCURĂ2 ~e f. înv. Tolbă de săgeți. /<ung. kúkuron

cucură f. Mold. Tr. cormana plugului. [Ung. KUKORA, încovoiat].

cucură f. Mold. tolbă. [Gr. bizantin KÚKURON].

1) cúcură f., pl. ĭ (vgerm. kukur, ngerm. köcher, toc, tolbă, de unde și mlat. cúcurum, mgr. kúkuron, alb. kúkură și vfr. coivre. REW. 4790). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ.

2) cúcură f., pl. ĭ (cp. cu ung. kukora, încovoĭat). Nord. Cormană.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cucu s. v. CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE. TOLBĂ.

arată toate definițiile

Intrare: cucură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucură cucura
plural cucure cucurele
genitiv-dativ singular cucure cucurei
plural cucure cucurelor
vocativ singular
plural
Intrare: cucură
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucu cucura
plural cucure cucurele
genitiv-dativ singular cucure cucurei
plural cucure cucurelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cucură
Cucură nume propriu
nume propriu (I3)