3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cocoánă sf vz cucoană

CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă. 2. (Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [Var.: cocoánă, coánă s. f.] – Cf. ngr. kokkóna.

COCOÁNĂ s. f. v. cucoană.

CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă. 2. (Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [Var.: cocoánă, coánă s. f.] – Cf. ngr. kokkóna.

COCOÁNĂ s. f. v. cucoană.

CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. (Azi pe cale de dispariție, uneori cu nuanță disprețuitoare; și în forma cocoană, sau familiar, prescurtat, coană) 1. Denumire pentru femeile din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresa acestora; doamnă. Da unde-i dus boierul, cucoană? ISPIRESCU, L. 180. Pe drum se întîlnesc ei cu o trăsură fu care era o cucoană. CREANGĂ, P. 329. Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137. Lenea e cocoană mare, Care n-are de mîncare. PANN, P. V. I 105. 2. Soție a unui reprezentant al claselor exploatatoare. Du-te, mă, la cucoana domnului director. PAS, Z. I 284. Cucoană (mai adesea coană) – mare = denumire pe care o dau subalternii unei femei mai în vîrstă dintr-o familie, de obicei soacră sau mamă, pentru a o deosebi de fiica sau nora ei. 3. (Învechit) Fată tînără dintr-o familie domnitoare de la noi. Astfel se petrecură aici la noi cununiile cocoanelor doamnei Chiajna. ODOBESCU, S. I 137. – Variante: cocoánă, coánă s. f.

cucoánă s. f., g.-d. art. cucoánei; pl. cucoáne

cucoánă s. f., g.-d. art. cucoánei; pl. cucoáne

CUCOÁNĂ s. v. sticlete.

CUCOÁNĂ ~e f. 1) Termen de politețe sau de respect pentru o femeie măritată. 2) depr. Femeie căreia nu-i place să muncească. [G.-D. cucoanei; Sil. -coa-nă] /cf. ngr. kokkóna

cucoană-chifteríță s.f. (reg.) coropișniță.

cocoană f. 1. odinioară, fiică de Domn: Doamna ceru doi juni din Fanar, pe care să-i facă gineri la ale sale două cocoane OD.; 2. azi, titlu onorific dat femeilor cari aparțin burghezimii și nobleței: acasă e cocoana ? [V. cocon].

cocoană-chifteriță f. Mold. V. conopiștiriță: nu cumva va l’o fi mușcat vreo cocoană-chifteriță ? AL.

cocoánă (vest) și cu- (est) f., pl. e (fem. d. cocon, de unde și ngr. kokkóna, cocoană, și turc. kokóna, cocoană creștină, kokonoz, tînăr cochet, coconaș, kúkla, [ngr. rus. kúkla] păpușă, din aceĭașĭ răd. cu cocă, cocoloș ș. a. nenumărate). Vechĭ. Fată de boĭer saŭ de domn. Azĭ. Fam. Nevastă de boĭer saŭ damă bine îmbrăcată: boĭeru și cocoana e [!] la plimbare. Fasole cocoane, un fel de fasole albe ornate cu roș. – Maĭ fam. coana (Catinca), coană (Catincă).

cocoánă-chíftiriță, V. coropișniță.

coropíșniță f., pl. e (bg. konopištnica și -išnica, d. konóp, cînepă. V. cînepă). Sud. Un mare insect ortopter care trăĭește pin [!] grădinĭ și scurma [!] pămîntu (gryllotalpa vulgaris). – În nord chiftiriță și conochiftiriță (din bg. konopištnica și rom. chiftiriță) și cocoană-chiftiriță; în Trans. Maram. conopiștiriță (vsl. konopĭa, cînepă, și sturicĭ, greĭer).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cucoană
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucoa cucoana
plural cucoane cucoanele
genitiv-dativ singular cucoane cucoanei
plural cucoane cucoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: cocoană
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucoa cucoana
plural cucoane cucoanele
genitiv-dativ singular cucoane cucoanei
plural cucoane cucoanelor
vocativ singular
plural
cocoană
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocoa cocoana
plural cocoane cocoanele
genitiv-dativ singular cocoane cocoanei
plural cocoane cocoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cucoana
Cucoana