4 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CUART, -Ă adj. din patru în patru. ◊ malarie sau febră cuartă = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile. (< fr. quart)

cuart (-turi), s. n.1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Durata serviciului de gardă în marină. – Var. (1) cvart, (2) cart. It. quarto (sec. XIX). Și în forma cuartă, s. f. (înv., contribuție pe recoltă, sec. XVIII; cvartă muzicală; careu la jocul de cărți), din it. cuarta. Cr. cuartet, s. n., din it. quartetto.

CUARȚ, (2) cuarțuri, s. n. 1. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. 2. Varietate de cuarț (1). [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.

CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.

CUARȚ, cuarțuri, s. n. Mineral care se găsește în natură în stare amorfă, ca nisip sau în formă de cristale exagonale, transparente și incolore în stare pură sau diferit colorate cînd conțin și substanțe străine. – Variantă: cvarț s. n.

cuarț s. n., (sorturi) pl. cuárțuri

cuarț s. n., pl. cuárțuri

CUARȚ s. (MIN.) (reg.) bicaș, (Ban.) beică.

CUARȚ s.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găsește în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvarț s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz].

CUARȚ s. n. mineral răspândit în natură în stare amorf în nisip sau sub formă de cristale transparente ori divers colorate. (< germ. Quarz, fr. quartz)

cuarț s. m. – Bioxid natural de siliciu. – Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor înv., reproduce pronunțarea germ.

CUÁRȚ ~uri n. Mineral divers colorat sub formă de cristale, folosit în industria optică și în radiotehnică. /<germ. Quarz, fr. quartz

*cŭarț și cvarț n., pl. urĭ (germ. quarz). Min. Oxid de siliciŭ (SiO2). – E solid, incolor saŭ colorat. Lovit cu amnaru, scapără de dur ce e. Varietățĭ: cristalu de stîncă, cŭarțu ialin (p. instrumente optice), cŭarțu saŭ topazu fumuriŭ, morionu (negru), safiru, (sineliŭ saŭ albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals orĭ spaniol, limoniŭ), cŭarțu de Compostela (cărămiziŭ), aventurina (galbenă închisă cu puncte de mică strălucitoare ca auru), ochĭu de pisică (cu fire de amiant), ochĭu de tigru (galben închis mătăsos), păru Veneriĭ (cu cristale de rútil), cŭarțu lăptos, lidita (cu care se încearcă auru), nisipu, ĭaspu, calcedonia, cremenea, agata și opalu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cuart (adj.)
cuart (adj.)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuart cuartul cuartă cuarta
plural cuarți cuarții cuarte cuartele
genitiv-dativ singular cuart cuartului cuarte cuartei
plural cuarți cuarților cuarte cuartelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuarț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cua cuarțul
plural cuarțuri cuarțurile
genitiv-dativ singular cua cuarțului
plural cuarțuri cuarțurilor
vocativ singular
plural
cvarț
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cva cvarțul
plural cvarțuri cvarțurile
genitiv-dativ singular cva cvarțului
plural cvarțuri cvarțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuart (sfert; -uri)
cuart (sfert; -uri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuart cuartul
plural cuarturi cuarturile
genitiv-dativ singular cuart cuartului
plural cuarturi cuarturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cuart
Cuart