12 intrări

Articole pe această temă:

63 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CU prep. I. Introduce un atribut sau un nume predicativ: a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conținutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesori: mașinuță cu motor; d) indică o dependență, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însușire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul. II. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească. III. Introduce complemente circumstanțiale: a) de mod: câștiga cu acul; b) formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu săptămânile. (Expr.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relație: e artist numai cu numele. IV. Formează loc. conj. și prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. V. Cu valoare de conj.: șoarecele cu pisica.Lat. cum.

CU prep. I. Introduce un atribut sau un nume predicativ: a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conținutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesori: mașinuță cu motor; d) indică o dependență, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însușire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul. II. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească. III. Introduce complemente circumstanțiale: a) de mod: câștiga cu acul; b) formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu săptămânile. (Expr.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relație: e artist numai cu numele. IV. Formează loc. conj. și prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. V. Cu valoare de conj.: șoarecele cu pisica.Lat. cum.

CU prep. I. (Cu sens asociativ) 1. (Exprimă o asociere propriu-zisă; în opoziție cu fără) împreună, însoțit de... O vie cu livadă frumoasă. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Întărit prin alte conjuncții, adverbe sau locuțiuni: adverbiale) Și cu. Cinci și cu cinci fac zece.Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P. 1. La un loc Cu. Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214. Cu... cu tot. Ipate își ia femeia cu zestre cu tot. CREANGĂ, P. 168. Dispăru cu fată cu tot. EMINESCU, N. 15. Am cu ce să te cumpăr pe tine cu nas cu tot. ALECSANDRI, T. 154. Cu toții (sau cu toatele). Se pun la masă cu toatele. CREANGĂ, P. 10. Ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni. EMINESCU, O. I 155. Noi cu toții adormisem și horăiam. NEGRUZZI, S. I 252. Cu toții (mai rar cu toți) Împreună. În ora de pornire cu toții împreună Doresc l-a tale păsuri călătorie bună. ALECSANDRI, P. I 138. De față cu = în fața, în prezența cuiva. (Repetat, legînd două noțiuni opuse) Cu... cu... = toți, fără deosebire, la un loc. Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară. ISPIRESCU, L. 40. Atunci mulțimea, cu mic, cu mare... strigară într-un grai. ISPIRESCU, L. 40. ◊ (Între două substantive care se repetă arată că o acțiune continuă este săvîrșită cu încetul) Întorcea foaie cu foaie. EMINESCU, N. 45. ◊ (Precedînd un substantiv repetat) Picurii cu strop de strop Fac alinărilor potop. COȘBUC, P. 1156. 2. (Formează cu cuvîntul următor o locuțiune atributivă care exprimă o caracterizare) E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări, cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Care cu poveri de muncă Vin încet. COȘBUC, P. I 47. Duse pe Făt-Frumos în cămara cu armele. ISPIRESCU, L. 21. Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. EMINESCU, O. I 83. 3. (Exprimă reciprocitatea; mai ales după verbe reflexive) Femeile se salută cu Ana. DAVIDOGLU, M. 17. Se luau de gît lupii cu mieii. ISPIRESCU, L. 1. ♦ (Unește două substantive pentru a arăta că persoanele respective sînt legate printr-o legătură de rudenie sau de prietenie) Sîntem pe moșia unei scorpii, soră cu Gheonoaia. ISPIRESCU, L. 5. Ochilă, frate cu Orbilă. CREANGĂ, P. 244. II. (Cu sens modal) 1. (Împreună cu substantivul care urmează, formează complemente de mod) Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu, Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Toți se uită cu mirare. EMINESCU, O. I 87. Frumoasă copiliță! spune-mi de unde vii Cu zîmbet pe guriță. ALECSANDRI, P. I 208. ◊ (În legătură cu substantive, formează loc. adv.) Cu binișorul. Cu fuga. Cu graba. Cu cale. Cu grijă. ◊ (Rar, înlocuiește prep. «în», «de», «prin» etc.) Îi despoia [pe-boieri] de averi... lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. NEGRUZZI, S. I 143. Ne arătă... chipul cu care ne putem mîntui. BĂLCESCU, O. II 9. Pieriră cu aceeași moarte ca Andrei. BĂLCESCU, O. II 260. 2. (Introduce complementul instrumental propriu-zis și complementul materiei) Cu ajutorul..., folosind..., întrebuințînd..., servindu-se de... Cu mîinile tale, cu mîinile mele, Cu mîinile miilor de mii Am dărîmat temniți, și-am ridicat schele. CASSIAN, H. 20. Cu pasul meu lacom de drumuri, Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63. Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, B. 54. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic... unge toți pereții cu sînge. CREANGĂ, P. 25. ♦ (Introduce complementul care arată conținutul) O farfurie mare, încărcată cu fructe. HOGAȘ, DR. 282. Un poloboc cu vin Mergea în car, pe drum, încet și foarte lin. DONICI, F. 35. 3. (Introduce complementul de măsură) Aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. NEGRUZZI, S. I Golea-mi sta Și-mi petrecea... Bînd la vin Cu vedrile, Pelin Cu ocalele. TEODORESCU, P. P. 587. ♦ (Împreună cu un numeral, un pronume nehotărît sau un adverb, arată cantitatea, prețul, numărul etc.) Se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier. ISPIRESCU, L. 1. S-au dus și moșneagul cu vaca la tîrg și-au vîndut-o cu treizeci de lei de argint. SBIERA, P. 274. Ai să lași cu nouă lei, moș Nichifor. CREANGĂ, P. 113. ◊ Loc. adv. Cu droaia = în număr mare. Numai iacă au și început a curge furnicile cu droaia. CREANGĂ, P. 264. 4. (În comparații, precedat de «asemenea», «la fel», «potrivit», «deopotrivă», «egal», «în rînd») Haina asta e la fel cu cealaltă.Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. III. (Cu sens temporal) 1. (În opoziție cu înainte sau după, exprimînd simultaneitatea) în timpul, la, pe la, în același timp, o dată cu... Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează. EMINESCU, O. I 133. Cu întemeierea acestor state evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12. Sub o rîpâ stearpă, Pe un rîu în spume... Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58. 2. (Precedat de prep. «de») Începînd cu, din (timpul). Doarme făr-a se trezi De cu zori și pînă-n seară, De cu seară pînă-n zi. ALECSANDRI, P. III 396. De-ar fi lună de cu seară, M-aș duce la badea-n țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ (De) cînd cu v. cînd. 2. (împreună cu anumite cuvinte cu sens temporal, ca «lună», «an», «ceas» etc., arată durata) De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. ISPIRESCU, L. 123. S-a dus neică cu carul Nu l-oi mai vedea cu anul. BIBICESCU, P. P. 35. ◊ Loc. adv. (În legătură cu verbele «a ține», «a angaja», «a lucra» etc.) Cu altul (sau cu ziua etc.) = pe (termen de) un an (sau de o zi etc.). Apoi eu... nu mă tocmesc cu anul. CREANGĂ, P. 151. Cu vreme (sau cu vremea), cu timpul sau cu zăbavă = încetul cu încetul, o dată și o dată, cîndva. Și cu vreme de-oi trăi, Pîn-într-unul ți-oi plăti. ALECSANDRI, P. P. 162. An cu an sau zi cu zi etc., exprimă o succesiune. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. Cu fiecare zi = mereu, într-una. IV. (Cu sens cauzal) Din cauza, din pricina, pentru, de. Se luase de gînduri cu atîta cheltuială. ISPIRESCU, L. 232. Eu mă las puțin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastră. CREANGĂ, P. 5. V. (Cu sens concesiv, în loc. conj.) Cu toate că = deși, admițînd că..., chiar. Cu toate că înserarea se lăsase, ne-am continuat drumul. (Urmat de un substantiv) Cu tot (sau toată)... = chiar ținînd seamă de... După ce-au mai crescut puțin, l-au dat... cu toată sărăcia sa, la școală. SBIERA, P. 130. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului, cu toate îndreptările și înrudirea lui. CREANGĂ, P. 209. (Corelativ al unei propoziții concesive) Cu toate acestea = totuși. Marea era agitată, dar cu toate acestea barca a ieșit în larg. VI. (Exprimă relația) În ce privește..., referitor la... Faptul că Mimi se schimbase cu ei îi umplea inima de mulțumire. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Cum rămîne cu moșu-tău? CREANGĂ, P. 187.

CU prep. 1. (modal) prin. (Serbarea începe cu focuri de artificii.) 2. (temporal) de, după. (Zi cu zi.) 3. (instrumental) din. (Pocnește cu biciul.) 4. (instrumental) prin. (Se înțeleg cu tălmaci.) 5. (arată conținutul) de. (Un pahar cu apă.)

cu, prep.1. Funcție asociativă: s-au pornit cu toată oastea (Gr. Urechiă). – 2. Funcție atributivă: om cu dreptate (Creangă). – 3. Funcție reciprocă: s-a măritat cu un învățător (Rebreanu). – 4. Funcție instrumentală: aruncau cu pietre (Bălcescu). – 5. Funcție cantitativă: un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri). – 6. În același timp, totodată (funcție temporară): de cu iarnă murit-au și craiul (Neculce). – 7. În timpul (funcție durativă): nu venea cu zilele pe-acasă (Ispirescu). – 8. Funcție modală: privea la ei cu drag (Eminescu) (cu acest uz, coincide cu formațiile romanice cu – mente). – 9. Din cauza (funcție cauzală): am răgușit cu surdul ista (Alecsandri). – 10. Deși, cu toate că (funcție concesivă, în combinație cu tot): eram trist, cu tot timpul frumos (Negruzzi). – 11. Ca la fel ca (funcție comparativă, în combinație cu mai multe adj.): potrivit cu năravul și apucăturile lui (Creangă). – Mr., megl., istr. cu. Lat. cŭm (Pușcariu 421; Candrea-Dens., 417; REW 2385; Moser 418; DAR); cf. it., sp. con, prov. com, co, port. com. Observațiile din DAR, în legătură cu folosirea art. cu această prep. nu par pertinente sau, cel puțin, nu sînt complete.

CU prep. 1) (introduce un atribut sau un complement indirect) Zi cu soare. 2) (introduce complemente circumstanțiale) Plânge cu jale. 3) (introduce un element al subiectului multiplu și indică asocierea) Unu și cu unu fac doi. 4) (intră în alcătuirea prepozițiilor compuse și a locuțiunilor prepoziționale și conjuncționale) O dată cu... În raport cu... La fel cu... /<lat. cum

cu prep. 1. în societate cu: vino cu mine. 2. exprimă o relațiune: e văr cu dânsul; 3. o posesiune: furcă cu trei dinți; 4. mijlocire: l’a străpuns cu sabia; 5. simultaneitate: s’a sculat cu noaptea în cap; 6. un interval de timp: cu anii nu ne vedem, de cu noaptea; 7. un mod (formând locuțiuni adverbiale): cu anevoie, cu totul; 8. o opozițiune sau contrarietate: cu toate că, ca toate acestea. [Lat. CUM].

cu prep. (lat. cum, it. sp. pg. con. V. co-). 1. Împreună, la un loc: vino cu mine, du-te cu el (V. ca 1). 2. Față de: fiĭ blînd cu săraciĭ! 3. Contra: a lupta cu dușmaniĭ. 4. Arată o relațiune: codru e frate cu Românu. 5. Arată o posesiune, o calitate: furcă cu treĭ dințĭ, cu dințĭ (saŭ cu dințiĭ) ascuțițĭ. 6. Arată un instrument, un mijloc: bou împunge cu coarnele, calu lovește cu copitele. 7. Arată simultaneitatea: s´a sculat cu noaptea'n cap, s´a culcat odată cu găinile. 8. Arată modu (formînd locuțiunĭ adverbiale): l-a ridicat cu greŭ, cu de-a sila, cu forța, cu puterea (violent), cu putere (cu multă forță fizică), scrie cu eleganță, cu frică. 9. Arată o opozițiune inútilă: cu toată vitejia, a căzut saŭ tót a căzut (acc. pe tot). Cu totu, în total, casa s´a vîndut cu totu; de tot, absolut: l-a uĭtat cu totu (maĭ bine de tot). Cu toate că, deși măcar că: cu toate că ploŭă, tot vom pleca. Cu toate acestea, totușĭ, tot: Ploŭă! Cu toate acestea am venit (= Ploŭă! Dar eŭ tot am venit). Cu timpu, încetu cu încetu, încet-încet: cu timpu, dispar toate cele omeneștĭ. Cu – cu tot, împreună cu: corabia s´a cufundat cu oamenĭ cu tot (acc. pe oamenĭ). Încetu cu încetu, încet-încet, cu răbdare. Pas cu pas, cîte un pas: a cuceri terenu pas cu pas. Ce e cu tine? Ce s´a întîmplat cu tine? Jos cu viclenia, jos viclenia!

CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

CÚPRU s. n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate, întrebuințat în cazangerie, în galvanoplastie, la fabricarea conductoarelor electrice și a numeroase aliaje (bronz, alamă etc.); aramă.

Clóșca-cu-Púi (constelație) s. propriu f., g.-d. art. Clóștii-cu-Púi

cúpru (cu-pru) s. n., art. cúprul; simb. Cu

găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., g.-d. art. găínii-cu-mărgăritáre; pl. găíni-cu-mărgăritáre

!pálmă-cu-spíni (plantă) s. f., g.-d. art. pálmei-cu-spíni; pl. pálme-cu-spíni

Păstórul-cu-Óile (constelație) s. propriu m.

!péște-cu-spádă (specie de pești) s. m., pl. pești-cu-spádă

Intrare: cu
Surse flexiune: DOR
Intrare: cupru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupru cuprul
plural
genitiv-dativ singular cupru cuprului
plural
vocativ singular
plural
Cu simbol
Intrare: Scroafa-cu-Purcei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Scroafa-cu-Purcei
plural
genitiv-dativ singular Scroafei-cu-Purcei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Cloșca-cu-Pui
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Cloșca-cu-Pui
plural
genitiv-dativ singular Cloștii-cu-Pui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: găină-cu-mărgăritare
găină-cu-mărgăritare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ină-cu-mărgăritare ina-cu-mărgăritare
plural ini-cu-mărgăritare inile-cu-mărgăritare
genitiv-dativ singular ini-cu-mărgăritare inii-cu-mărgăritare
plural ini-cu-mărgăritare inilor-cu-mărgăritare
vocativ singular
plural
Intrare: palmă-cu-spini
palmă-cu-spini substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular palmă-cu-spini palma-cu-spini
plural palme-cu-spini palmele-cu-spini
genitiv-dativ singular palme-cu-spini palmei-cu-spini
plural palme-cu-spini palmelor-cu-spini
vocativ singular
plural
Intrare: Păstorul-cu-Oile
Păstorul-cu-Oile substantiv propriu masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Păstorul-cu-Oile
plural
genitiv-dativ singular Păstorului-cu-Oile
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pește-cu-spadă
pește-cu-spadă substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pește-cu-spa peștele-cu-spa
plural pești-cu-spa peștii-cu-spa
genitiv-dativ singular pește-cu-spa peștelui-cu-spa
plural pești-cu-spa peștilor-cu-spa
vocativ singular
plural
Intrare: pește-cu-șapte-nume
pește-cu-șapte-nume substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pește-cuapte-nume peștele-cuapte-nume
plural pești-cuapte-nume peștii-cuapte-nume
genitiv-dativ singular pește-cuapte-nume peștelui-cuapte-nume
plural pești-cuapte-nume peștilor-cuapte-nume
vocativ singular
plural
Intrare: băligar-cu-corn
băligar-cu-corn substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular băligar-cu-corn băligarul-cu-corn
plural băligari-cu-corn băligarii-cu-corn
genitiv-dativ singular băligar-cu-corn băligarului-cu-corn
plural băligari-cu-corn băligarilor-cu-corn
vocativ singular
plural
Intrare: sor-cu-frate
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sor-cu-frate sor-cu-fratele
plural
genitiv-dativ singular sor-cu-frate sor-cu-fratelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: frate-cu-sor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frate-cu-sor fratele-cu-sor
plural
genitiv-dativ singular frate-cu-sor fratelui-cu-sor
plural
vocativ singular
plural

cu

  • 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ:
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. indică asocierea: împreună, însoțit de...
      surse: DEX '09 DLRLC antonime: fără 2 exemple
      exemple
      • O vie cu livadă frumoasă. CREANGĂ, P. 3.
        surse: DLRLC
      • E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări, cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17.
        surse: DLRLC
    • 1.2. indică conținutul: pahar cu bere.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Care cu poveri de muncă Vin încet. COȘBUC, P. I 47.
        surse: DLRLC
      • Duse pe Făt-Frumos în cămara cu armele. ISPIRESCU, L. 21.
        surse: DLRLC
      • O farfurie mare, încărcată cu fructe. HOGAȘ, DR. 282.
        surse: DLRLC
      • Un poloboc cu vin Mergea în car, pe drum, încet și foarte lin. DONICI, F. 35.
        surse: DLRLC
    • 1.3. indică o posesiune sau posesori: mașinuță cu motor.
      surse: DEX '09
    • 1.4. exprimă reciprocitatea; mai ales după verbe reflexive.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Femeile se salută cu Ana. DAVIDOGLU, M. 17.
        surse: DLRLC
      • Se luau de gît lupii cu mieii. ISPIRESCU, L. 1.
        surse: DLRLC
    • 1.5. indică o dependență, o legătură de rudenie sau de prietenie: rudă cu mine.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sîntem pe moșia unei scorpii, soră cu Gheonoaia. ISPIRESCU, L. 5.
        surse: DLRLC
      • Ochilă, frate cu Orbilă. CREANGĂ, P. 244.
        surse: DLRLC
    • 1.6. indică o însușire: copil cu talent.
      surse: DEX '09 un exemplu
      exemple
      • Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. EMINESCU, O. I 83.
        surse: DLRLC
    • 1.7. indică instrumentul: călătorie cu avionul.
      surse: DEX '09
  • 2. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 3. Introduce complemente circumstanțiale:
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 3.1. de mod: câștiga cu acul.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Vin neveste de la rîu; Și cu poala prinsă-n brîu, Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47.
        surse: DLRLC
      • Toți se uită cu mirare. EMINESCU, O. I 87.
        surse: DLRLC
      • Frumoasă copiliță! spune-mi de unde vii Cu zîmbet pe guriță. ALECSANDRI, P. I 208.
        surse: DLRLC
    • 3.2. formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 3.2.1. rar înlocuiește prepozițiile «în», «de», «prin» etc.
        surse: DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Îi despoia [pe-boieri] de averi... lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. NEGRUZZI, S. I 143.
          surse: DLRLC
        • Ne arătă... chipul cu care ne putem mîntui. BĂLCESCU, O. II 9.
          surse: DLRLC
        • Pieriră cu aceeași moarte ca Andrei. BĂLCESCU, O. II 260.
          surse: DLRLC
    • 3.3. introduce complementul instrumental propriu-zis și complementul materiei: cu ajutorul..., folosind..., întrebuințând..., servindu-se de...
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Desenăm cu cărbune.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Cu mîinile tale, cu mîinile mele, Cu mîinile miilor de mii Am dărîmat temniți, și-am ridicat schele. CASSIAN, H. 20.
        surse: DLRLC
      • Cu pasul meu lacom de drumuri, Eu deapăn distanțele ghem. BENIUC, V. 63.
        surse: DLRLC
      • Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, B. 54.
        surse: DLRLC
      • Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic... unge toți pereții cu sînge. CREANGĂ, P. 25.
        surse: DLRLC
    • 3.4. sociativ: merg cu Irina.
      surse: DEX '09
      • 3.4.1. Introduce un element al subiectului multiplu și indică asocierea (și cu, la un loc cu, cu... cu tot, cu toții (sau cu toatele, mai rar cu toți): împreună.
        surse: DLRLC NODEX 10 exemple
        exemple
        • Unu și cu unu fac doi.
          surse: DLRLC NODEX
        • Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan. ALECSANDRI, P. P. 1.
          surse: DLRLC
        • Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214.
          surse: DLRLC
        • Ipate își ia femeia cu zestre cu tot. CREANGĂ, P. 168.
          surse: DLRLC
        • Dispăru cu fată cu tot. EMINESCU, N. 15.
          surse: DLRLC
        • Am cu ce să te cumpăr pe tine cu nas cu tot. ALECSANDRI, T. 154.
          surse: DLRLC
        • Se pun la masă cu toatele. CREANGĂ, P. 10.
          surse: DLRLC
        • Ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni. EMINESCU, O. I 155.
          surse: DLRLC
        • Noi cu toții adormisem și horăiam. NEGRUZZI, S. I 252.
          surse: DLRLC
        • În ora de pornire cu toții împreună Doresc l-a tale păsuri călătorie bună. ALECSANDRI, P. I 138.
          surse: DLRLC
      • 3.4.2. De față cu = în fața, în prezența cuiva.
        surse: DLRLC
      • 3.4.3. (Repetat, legând două noțiuni opuse) Cu... cu... = toți, fără deosebire, la un loc.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară. ISPIRESCU, L. 40.
          surse: DLRLC
        • Atunci mulțimea, cu mic, cu mare... strigară într-un grai. ISPIRESCU, L. 40.
          surse: DLRLC
      • 3.4.4. (Între două substantive care se repetă arată că o acțiune continuă este săvârșită cu încetul)
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Întorcea foaie cu foaie. EMINESCU, N. 45.
          surse: DLRLC
        • 3.4.4.1. (Precedând un substantiv repetat)
          surse: DLRLC un exemplu
          exemple
          • Picurii cu strop de strop Fac alinărilor potop. COȘBUC, P. 1156.
            surse: DLRLC
    • 3.5. de cauză: din cauza, din pricina, pentru, de.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Se luase de gînduri cu atîta cheltuială. ISPIRESCU, L. 232.
        surse: DLRLC
      • Eu mă las puțin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastră. CREANGĂ, P. 5.
        surse: DLRLC
    • 3.6. de timp: nu venea cu săptămânile.
      surse: DEX '09
      • 3.6.1. în opoziție cu înainte sau după, exprimând simultaneitatea: în timpul, la, pe la, în același timp, o dată cu...
        surse: DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează. EMINESCU, O. I 133.
          surse: DLRLC
        • Cu întemeierea acestor state evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12.
          surse: DLRLC
        • Sub o rîpâ stearpă, Pe un rîu în spume... Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58.
          surse: DLRLC
      • 3.6.2. precedat de prepoziția «de»: începând cu, din (timpul).
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Doarme făr-a se trezi De cu zori și pînă-n seară, De cu seară pînă-n zi. ALECSANDRI, P. III 396.
          surse: DLRLC
        • De-ar fi lună de cu seară, M-aș duce la badea-n țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141.
          surse: DLRLC
        • 3.6.2.1. (De) când cu. Vezi când.
          surse: DLRLC
      • 3.6.3. împreună cu anumite cuvinte cu sens temporal, ca «lună», «an», «ceas» etc., arată durata.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. ISPIRESCU, L. 123.
          surse: DLRLC
        • S-a dus neică cu carul Nu l-oi mai vedea cu anul. BIBICESCU, P. P. 35.
          surse: DLRLC
        • 3.6.3.1. locuțiune adverbială (în legătură cu verbele «a ține», «a angaja», «a lucra» etc.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe (termen de) un an (sau de o zi etc.).
          surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
          exemple
          • Apoi eu... nu mă tocmesc cu anul. CREANGĂ, P. 151.
            surse: DLRLC
        • 3.6.3.2. locuțiune adverbială Cu vreme (sau cu vremea), cu timpul sau cu zăbavă = încetul cu încetul, o dată și o dată, cândva.
          surse: DLRLC un exemplu
          exemple
          • Și cu vreme de-oi trăi, Pîn-într-unul ți-oi plăti. ALECSANDRI, P. P. 162.
            surse: DLRLC
        • 3.6.3.3. locuțiune adverbială An cu an sau zi cu zi etc., exprimă o succesiune.
          surse: DLRLC un exemplu
          exemple
          • An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144.
            surse: DLRLC
        • 3.6.3.4. locuțiune adverbială Cu fiecare zi = mereu, întruna.
          surse: DLRLC
    • 3.7. de măsură:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. NEGRUZZI, S. I.
        surse: DLRLC
      • Golea-mi sta Și-mi petrecea... Bînd la vin Cu vedrile, Pelin Cu ocalele. TEODORESCU, P. P. 587.
        surse: DLRLC
      • 3.7.1. împreună cu un numeral, un pronume nehotărât sau un adverb, arată cantitatea, prețul, numărul etc.
        surse: DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier. ISPIRESCU, L. 1.
          surse: DLRLC
        • S-au dus și moșneagul cu vaca la tîrg și-au vîndut-o cu treizeci de lei de argint. SBIERA, P. 274.
          surse: DLRLC
        • Ai să lași cu nouă lei, moș Nichifor. CREANGĂ, P. 113.
          surse: DLRLC
      • 3.7.2. locuțiune adverbială Cu droaia = în număr mare.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Numai iacă au și început a curge furnicile cu droaia. CREANGĂ, P. 264.
          surse: DLRLC
    • 3.8. în comparații, precedat de «asemenea», «la fel», «potrivit», «deopotrivă», «egal», «în rând».
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Haina asta e la fel cu cealaltă.
        surse: DLRLC
      • Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245.
        surse: DLRLC
    • 3.9. cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi.
      surse: DEX '09
    • 3.10. de relație: e artist numai cu numele.
      surse: DEX '09
  • 4. Formează locuțiuni conjuncționale și prepoziționale, cu sens concesiv: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 4.1. Cu toate că = deși, admițând că..., chiar.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cu toate că înserarea se lăsase, ne-am continuat drumul.
        surse: DLRLC
    • 4.2. (Urmat de un substantiv) Cu tot (sau toată)... = chiar ținând seamă de...
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • După ce-au mai crescut puțin, l-au dat... cu toată sărăcia sa, la școală. SBIERA, P. 130.
        surse: DLRLC
      • Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spînului, cu toate îndreptările și înrudirea lui. CREANGĂ, P. 209.
        surse: DLRLC
    • 4.3. (Corelativ al unei propoziții concesive) Cu toate acestea = totuși.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Marea era agitată, dar cu toate acestea barca a ieșit în larg.
        surse: DLRLC
  • 5. (Exprimă relația) În ce privește..., referitor la...
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Faptul că Mimi se schimbase cu ei îi umplea inima de mulțumire. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Cum rămîne cu moșu-tău? CREANGĂ, P. 187.
      surse: DLRLC
  • 6. Cu valoare de conjuncție: șoarecele cu pisica.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

cupru Cu

  • 1. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN DER sinonime: aramă
  • comentariu simbol Cu
    surse: DOOM 2

etimologie:

frate-cu-sor

etimologie:

pește-cu-spadă

  • 1. Pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius).
    surse: DEX '09

etimologie:

sor-cu-frate

etimologie: