CROS, crosuri, s. n. Probă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr.^[1] cross[-country].

cros¹ sn [At: LET². III, 444 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; pbl) Cloș.

cros³ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: eg, fr cross] 1 Lovitură la box, intermediară între directă și swing. 2 Lovitură pe diagonala terenului de tenis.

cros² sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr 2282 / Pl: ~uri / E: fr cross] Cursă sportivă de alergare (pe teren variat și cu obstacole) desfășurată pe un anumit traseu și cu respectarea unor norme tehnice.

CROS, crosuri, s. n. Cursă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr. cross[-country].

CROS, crosuri, s. n. Cursă pedestră, pe teren variat, în cursul căreia participanții trebuie să parcurgă peste cîmp o anumită distanță, cu respectarea anumitor norme tehnice. Va începe desfășurarea unei mari competiții sportive de masă, crosul «Să întîmpinăm 1 Mai». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2282.

CROS¹ s.n. Alergare pe teren variat, cu diferite obstacole. [< engl., fr. cross(-country)].

CROS² s.n. 1. Lovitură la box, intermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie. V. croșeu. 2. Lovitură de-a curmezișul terenului de tenis. [< engl., fr. cross].

CROS¹ s. n. alergare de rezistență pe teren variat, cu obstacole. (< engl., fr. cross /-country/)

CROS² s. n. (box) lovitură intermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie. (< engl., fr. cross)

CROS¹ ~uri n. Probă sportivă de alergare pe teren variat (cu sau fără obstacole). /<fr., engl. cross

CROS² ~uri n. 1) v. CROȘEU. 2) Lovitură de-a curmezișul terenului de tenis. /<engl. cross

cros s. n., pl. crosuri

cros s. n., pl. crosuri

cros s. n., pl. crosuri

cros

CROS, Charles (1842-1888), poet francez. Unul dintre inventatorii fonografului și al fotografiei în culori. Precursor al simbolismului („Cufărașul de santal”). Monologuri comice („Hering afumat”).