3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROS, crosuri, s. n. Probă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr.[1] cross[-country].

  1. După alte surse: Din fr., engl. cross[-country] — LauraGellner

cros3 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: eg, fr cross] 1 Lovitură la box, intermediară între directă și swing. 2 Lovitură pe diagonala terenului de tenis.

cros2 sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr 2282 / Pl: ~uri / E: fr cross] Cursă sportivă de alergare (pe teren variat și cu obstacole) desfășurată pe un anumit traseu și cu respectarea unor norme tehnice.

cros1 sn [At: LET2. III, 444 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; pbl) Cloș.

CROS, crosuri, s. n. Cursă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr. cross[-country].

CROS, crosuri, s. n. Cursă pedestră, pe teren variat, în cursul căreia participanții trebuie să parcurgă peste cîmp o anumită distanță, cu respectarea anumitor norme tehnice. Va începe desfășurarea unei mari competiții sportive de masă, crosul «Să întîmpinăm 1 Mai». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2282.

CROS1 s.n. Alergare pe teren variat, cu diferite obstacole. [< engl., fr. cross(-country)].

CROS2 s.n. 1. Lovitură la box, intermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie. V. croșeu. 2. Lovitură de-a curmezișul terenului de tenis. [< engl., fr. cross].

CROS2 s. n. (box) lovitură intermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie. (< engl., fr. cross)

CROS1 s. n. alergare de rezistență pe teren variat, cu obstacole. (< engl., fr. cross /-country/)

CROS1 ~uri n. Probă sportivă de alergare pe teren variat (cu sau fără obstacole). /<fr., engl. cross

CROS2 ~uri n. 1) v. CROȘEU. 2) Lovitură de-a curmezișul terenului de tenis. /<engl. cross


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CROS, Charles (1842-1888), poet francez. Unul dintre inventatorii fonografului și al fotografiei în culori. Precursor al simbolismului („Cufărașul de santal”). Monologuri comice („Hering afumat”).

Intrare: Cros
nume propriu (I3)
  • Cros
Intrare: cros (alergare)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cros
  • crosul
  • crosu‑
plural
  • crosuri
  • crosurile
genitiv-dativ singular
  • cros
  • crosului
plural
  • crosuri
  • crosurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cros (lovitură)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cros
  • crosul
  • crosu‑
plural
  • crosuri
  • crosurile
genitiv-dativ singular
  • cros
  • crosului
plural
  • crosuri
  • crosurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cros (alergare)

  • 1. Probă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Va începe desfășurarea unei mari competiții sportive de masă, crosul «Să întîmpinăm 1 Mai». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2282.
      surse: DLRLC

etimologie:

cros (lovitură)

  • 1. Lovitură la box, intermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie.
    surse: DN
  • 2. Lovitură de-a curmezișul terenului de tenis.
    surse: DN

etimologie: