3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese care urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om cu bățul, cu biciul (facându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

CRÓI1, croiuri, s. n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

CRÓI1, croiuri, s. n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

croi2 sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: drr croială] 1 Croială (1). 2-3 (Reg) Croială (2, 4).

croi1 [At: VARLAAM, C. 2641 / V: (înv) crui, (reg) curăi, curui / Pzi: ~esc / E: sl крохити cf croitor] 1 vt (Îrg) A tăia. 2 vt (Îrg) A ciunti. 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți. 5 vtr A (se) rupe o bucată dintr-un material. 6-7 vtr (D. un zid) A (se) crăpa. 8-9 vtr (D. un geam) A (se) sparge. 10-11 (Înv) vtr A face tăieturi (de cuțit) pe corp. 12 vt (Înv) A tatua. 13 vt A face (cu lovituri de nuia sau de bici) vânătăi sau dungi pe corp. 14 vt (C.i. o ființă sau obiectul cu care se lovește) A lovi cu putere pe cineva (cu o nuia sau un bici). 15 vt A bate pe cineva (cu bățul sau cu biciul). 16 vt A deschide și a urma un drum, înlăturând piedicile. 17 vi (Înv; îe) A (o) ~ la (sau de) fugă A o tuli. 18-19 vti (Cu prep „de”; c.i. e o stofa, pânză, piele etc. sau obiectul însuși confecționat din acestea) A tăia (cu foarfecele) după măsură, bucăți potrivite, spre a confecționa îmbrăcăminte sau încălțăminte. 20 vt (Înv; pgn) A confecționa. 21 vi (D. judecători; fig; înv; îe) A ~ din bucată A condamna pe cineva ignorând legile. 22 vt A confecționa (o haină) după tipar. 23 vt A modela. 24-25 vtr A (se) forma. 26-27 vtr (C.i. caracterul, soarta, poziția socială etc.) A(-și) crea. 28 vt A însemna pe o bucată de material dimensiunile și forma bucăților de tăiat. 29 vt A indica pe teren (cu semne sau șanțuri) dimensiunile și forma fundației unei clădiri. 30 vt A împărți un teren. 31 vt A pune temelia unei case. 32 vt A proiecta o construcție. 33 vt A construi. 34 vt A plănui. 35 vt (Fig; cu complementul „la minciuni” uneori neexprimat) A născoci. 36 vt (Nob) A deduce.

CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

CROÍ, croiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică un obiect care urmează să fie confecționat, în special haine sau ghete) A măsura materialul necesar, a însemna dimensiunile sau forma bucăților alcătuitoare, a tăia după forma și măsura indicată. Scoțînd o piele de porc sălbatic din cămară și croind cîte o pereche de opinci. CREANGĂ, A. 24. Jachete croite... pe măsuța lor. NEGRUZZI, S. I 105. Eu sînt lemn de treabă,.. Că pe mine mă cioplesc Și iconițe croiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. ◊ Fig. îmi dărui o pușcă... ușoară, croită și cumpănită chiar dupe trupul și dupe puterile mele. ODOBESCU, S. III 22. ◊ Tranz. fact. N-avea copii, femeie, Hiron stăpînul meu, Și curtea lui cea mare tot strimtă îi părea. Deși cămări trei pline avea de haine scumpe, Pe toată ziua însă croia la straie nouă. NEGRUZZI, S. II 237. ◊ Absol. Pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrțeau. ODOBESCU, S. II 513. 3. Tranz. A plănui, a pune la cale (o lucrare care are nevoie de indicații, semne, planuri), a porni un lucru sau o lucrare. Pe o muche de deal pleșuvă, la cîteva sute de pași depărtare de sat, tranșeele erau croite. REBREANU, N. 48. Străbăturăm în lung și-n lat vestitele grădini ale Pîngăraților, croite și sădite mai din vechi. HOGAȘ, DR. II 22. Pînă-n zori de zi Mie să-mi croiești Și să-mi isprăvești Peste Marea Neagră Un pod de aramă. TEODORESCU, P. P. 423. ◊ (Absol.) [Grădinarul] se apucă de croit din nou, și în șase săptămîni abia putu face ceva care să mai semene a grădină. ISPIRESCU, L. 153. ◊ Fig. (Cu privire la planuri, proiecte) Privi drept înainte, sforăi puternic și începu să scurme cu copita în apă, părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară... EMINESCU, O. I 31. ◊ Absol.) Toți croiesc, fac și prefac, Ca să ne vie de hac. ALECSANDRI, T. I 239. ◊ (În legătură cu alte abstracte) Cîrpind, văduva Lenea își croia mersul zilei de mîine și poimîine. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 95. Caragiale e o altă dovadă a artistului care nu încape în cadrul croit de mine. GHERFA, ST. CR. III 60. Vrea... să-și croiasc-un nume. ALECSANDRI, P. III 327. ♦ A potrivi, a ticlui. În țară una-ți vorbește Și în dos alta-ți croiește. PANN, P. V. III 63. ◊ (Complementul, uneori subînțeles, indică o minciună) Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. Da late le croiește badea Talpă-Lată! ALECSANDRI, T. 623. Pe-ntregul croiește minciuni. NEGRUZZI, S. II 203. În loc de adevăr el tot minciuni croia. DONICI, F. 76. 3. Tranz. A desfunda, a deschide (un drum, o șosea etc.) înlăturînd obstacolele. Își sileau trupul... să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, V. L. 85. Ursan năval’ s-aruncă în neagra tătărime, Croind o pîrte largă prin deasa ei mulțime. ALECSANDRI, O. 215 ◊ Fig. Legea economică fundamentală a socialismului își croiește în țările de democrație populară un drum din ce în ce mai larg, influențind tot mai mult dezvoltarea economiei naționale a acestor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 4, 74. Să croim brazde noi de baladă. DEȘLIU, G. 28. Vremea a venit acum Singur să-ți croiești un drum. CASSIAN, în POEZ. N. 116. Eminescu a fost pregătit sub toate raporturile pentru a croi un drum nou în literatura romînilor. VLAHUȚĂ, O. A. 238. ◊ Refl. pas. Se croise o șosea cu pomi tineri, plantați pe marginea șanțurilor. C. PETRESCU, S. 123. 4. Tranz. (Familiar; complementul indică un animal, un om sau o parte a trupului, mai ales spinarea) A lovi, a bate (făcînd dungi sau vînătăi pe piele). Croi cu bățul spinările cailor... și căruța... intră în sat. DUMITRIU, N. 229. Ce-ar fi să-l croiesc în moalele capului? CAMILAR, TEM. 209. Acuși iau varga din coardă și vă croiesc, de vă merg petecile! CREANGĂ, A. 38. Ticălosul!... poruncește să mă croiască tot drumu cu un harapnic. ALECSANDRI, T. 50. ◊ (Complementul indică lovitura) li croiește o palmă. ◊ (Complementul indică semnul lăsat pe piele) Caii la pas, și surugii croindu-le cu bicele la dungi beșicate pe spinare. GHICA, S. 241. 5. Intranz. (Familiar, în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). Iepurii o croiră la fugă și fiarele se luară după ei. POPESCU, B. I 90. Încet-încet m-am furișat printre oameni și unde am croit-o la fugă spre Humulești. CREANGĂ,58. Croindu-o la fugă spre pustie amîndoi, Tocma în crîng se opriră a se uita înapoi. PANN, P. V. III 55.

A CROÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte etc.) A tăia dintr-un material după anumite forme și dimensiuni în vederea confecționării. 2) (drumuri, cărări etc.) A deschide înlăturând obstacolele. ◊ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acțiuni etc.) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti

croì v. 1. a tăia haine după măsură; 2. a fasona, a proiecta: a croi legi, planuri; 3. fam. a născoci: croiește la minciuni; 4. fam. a bate: începu a-l croi; 5. a croi un drum, a-și face, a-și deschide o cale (aplanând greutățile); 6. fig. a plănui: cui îi se croiește rău, rău îi merge tot mereu PANN; 7. fam. a o lua la fugă: iepurii o croiră la fugă POP.; [Slav. KROITI].

croĭ n., pl. urĭ (sîrb. bg. kroj, croĭală). Mold. Olt. Croĭală (se zice maĭ ales de cizmele făcute dintr’o singură bucată de pele: cĭobote dintr’un croĭ).

croĭésc v. tr. (vsl. sîrb. kroiti, bg. kroĭy, rus. kroitĭ). Taĭ (stofa, pînza) ca să fac îmbrăcăminte: a croi o cămașă. Fig. Formez, compun: a croi o frază. Imaginez, scornesc: el croi o mincĭună (Neam. Rom. Lit. II, 812). A o croi, a le croi, a turna la mincĭunĭ. A croi planurĭ, a plănui, a proĭecta. A o croi la fugă, a o rupe de fugă, a fugi grabnic. A croi cuĭva o vargă, a-l croi c’o vargă, a-ĭ aplica o vargă țeapănă.

crol n., pl. urĭ și oale (pol. król, rut. korólĭ [gen. królĭa], d. vsl. kralĭ, rege. V. craĭ). Capu suveranuluĭ pe o monetă. (Neam. Rom. Pop. 7, 92). V. arol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

croí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiésc, imperf. 3 sg. croiá; conj. prez. 3 să croiáscă

croí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiésc, imperf. 3 sg. croiá; conj. prez. 3 sg. și pl. croiáscă

croi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiesc, conj. croiască)

croiesc, croiască 3 conj., croiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CROÍ vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.

CROI s. v. croială, tăietură.

arată toate definițiile

Intrare: Croi
nume propriu (I3)
  • Croi
Intrare: croi (s.n.)
croi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croi
  • croiul
  • croiu‑
plural
  • croiuri
  • croiurile
genitiv-dativ singular
  • croi
  • croiului
plural
  • croiuri
  • croiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: croi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • croi
  • croire
  • croit
  • croitu‑
  • croind
  • croindu‑
singular plural
  • croiește
  • croiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • croiesc
(să)
  • croiesc
  • croiam
  • croii
  • croisem
a II-a (tu)
  • croiești
(să)
  • croiești
  • croiai
  • croiși
  • croiseși
a III-a (el, ea)
  • croiește
(să)
  • croiască
  • croia
  • croi
  • croise
plural I (noi)
  • croim
(să)
  • croim
  • croiam
  • croirăm
  • croiserăm
  • croisem
a II-a (voi)
  • croiți
(să)
  • croiți
  • croiați
  • croirăți
  • croiserăți
  • croiseți
a III-a (ei, ele)
  • croiesc
(să)
  • croiască
  • croiau
  • croi
  • croiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

croi (s.n.)

etimologie:

croi (vb.)

  • 1. tranzitiv A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese care urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Scoțînd o piele de porc sălbatic din cămară și croind cîte o pereche de opinci. CREANGĂ, A. 24.
      surse: DLRLC
    • Jachete croite... pe măsura lor. NEGRUZZI, S. I 105.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt lemn de treabă,.. Că pe mine mă cioplesc Și iconițe croiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508.
      surse: DLRLC
    • figurat Îmi dărui o pușcă... ușoară, croită și cumpănită chiar dupe trupul și dupe puterile mele. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv N-avea copii, femeie, Hiron stăpînul meu, Și curtea lui cea mare tot strimtă îi părea. Deși cămări trei pline avea de haine scumpe, Pe toată ziua însă croia la straie nouă. NEGRUZZI, S. II 237.
      surse: DLRLC
    • absolut Pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrțeau. ODOBESCU, S. II 513.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plănui attach_file 10 exemple
    exemple
    • Pe o muche de deal pleșuvă, la cîteva sute de pași depărtare de sat, tranșeele erau croite. REBREANU, N. 48.
      surse: DLRLC
    • Străbăturăm în lung și-n lat vestitele grădini ale Pîngăraților, croite și sădite mai din vechi. HOGAȘ, DR. II 22.
      surse: DLRLC
    • Pînă-n zori de zi Mie să-mi croiești Și să-mi isprăvești Peste Marea Neagră Un pod de aramă. TEODORESCU, P. P. 423.
      surse: DLRLC
    • absolut [Grădinarul] se apucă de croit din nou, și în șase săptămîni abia putu face ceva care să mai semene a grădină. ISPIRESCU, L. 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Privi drept înainte, sforăi puternic și începu să scurme cu copita în apă, părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221.
      surse: DLRLC
    • figurat Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară... EMINESCU, O. I 31.
      surse: DLRLC
    • figurat absolut Toți croiesc, fac și prefac, Ca să ne vie de hac. ALECSANDRI, T. I 239.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîrpind, văduva Lenea își croia mersul zilei de mîine și poimîine. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 95.
      surse: DLRLC
    • figurat Caragiale e o altă dovadă a artistului care nu încape în cadrul croit de mine. GHERFA, ST. CR. III 60.
      surse: DLRLC
    • figurat Vrea... să-și croiasc-un nume. ALECSANDRI, P. III 327.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • În țară una-ți vorbește Și în dos alta-ți croiește. PANN, P. V. III 63.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. figurat A ticlui o minciună.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
        exemple
        • Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46.
          surse: DLRLC
        • Da late le croiește badea Talpă-Lată! ALECSANDRI, T. 623.
          surse: DLRLC
        • Pe-ntregul croiește minciuni. NEGRUZZI, S. II 203.
          surse: DLRLC
        • În loc de adevăr el tot minciuni croia. DONICI, F. 76.
          surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Își sileau trupul... să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, V. L. 85.
      surse: DLRLC
    • Ursan năval’ s-aruncă în neagra tătărime, Croind o pîrte largă prin deasa ei mulțime. ALECSANDRI, O. 215.
      surse: DLRLC
    • figurat Legea economică fundamentală a socialismului își croiește în țările de democrație populară un drum din ce în ce mai larg, influențînd tot mai mult dezvoltarea economiei naționale a acestor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 4, 74.
      surse: DLRLC
    • figurat Să croim brazde noi de baladă. DEȘLIU, G. 28.
      surse: DLRLC
    • figurat Vremea a venit acum Singur să-ți croiești un drum. CASSIAN, în POEZ. N. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat Eminescu a fost pregătit sub toate raporturile pentru a croi un drum nou în literatura romînilor. VLAHUȚĂ, O. A. 238.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Se croise o șosea cu pomi tineri, plantați pe marginea șanțurilor. C. PETRESCU, S. 123.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat familiar A lovi, a bate un animal sau un om cu bățul, cu biciul (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bate lovi attach_file 6 exemple
    exemple
    • Croi cu bățul spinările cailor... și căruța... intră în sat. DUMITRIU, N. 229.
      surse: DLRLC
    • Ce-ar fi să-l croiesc în moalele capului? CAMILAR, TEM. 209.
      surse: DLRLC
    • Acuși iau varga din coardă și vă croiesc, de vă merg petecile! CREANGĂ, A. 38.
      surse: DLRLC
    • Ticălosul!... poruncește să mă croiască tot drumu cu un harapnic. ALECSANDRI, T. 50.
      surse: DLRLC
    • Îi croiește o palmă.
      surse: DLRLC
    • Caii la pas, și surugii croindu-le cu bicele la dungi beșicate pe spinare. GHICA, S. 241.
      surse: DLRLC
  • 5. intranzitiv figurat familiar expresie A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fugi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Iepurii o croiră la fugă și fiarele se luară după ei. POPESCU, B. I 90.
      surse: DLRLC
    • Încet-încet m-am furișat printre oameni și unde am croit-o la fugă spre Humulești. CREANGĂ, A. 58.
      surse: DLRLC
    • Croindu-o la fugă spre pustie amîndoi, Tocma în crîng se opriră a se uita înapoi. PANN, P. V. III 55.
      surse: DLRLC

etimologie: